Comunicatul de presă al Administraţiei Prezidenţiale, după întâlnirea de la Cotroceni, dintre preşedintele Klaus Iohannis, cu premierul Viorica Dăncilă şi ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a generat deunăzi „ceva” iritare, nu excesivă, în sensul că nu ar fi transmis fidel, ceea ce s-a discutat, sugerându-se chiar că a fost redactat înainte de întâlnirea propriu zisă. Chiar dacă ar fi fost posibil aşa ceva, comunicatul de presă în sine, mai degrabă ferm, deloc nuanţat, se circumscrie stilului consacrat, pentru astfel de mesaje. Când de pildă se conchide că preşedintele Klaus Iohannis a solicitat guvernului prudenţă, în abordarea politicilor economice, astfel încât „să fie asigurată sustenabilitatea nivelului de trai al cetăţenilor”, nu poţi să nu fi de acord cu asemenea abordare. S-a întâmplat, în schimb, altceva, după părerea noastră, care a pus în dilemă, atât pe premierul Viorica Dăncilă, cât şi pe ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu: primirea afabilă şi tonul deloc învolburat al preşedintelui Klaus Iohannis, pe durata dialogului, au contrastat, în substanţă şi în nuanţe, cu rigiditatea comunicatului, şi unele „scăpări”. Oricum preşedintele Klaus Iohannis nu putea proba decât calmul instituţional, cu care ne-a obişnuit, într-o discuţie cu doi membri ai guvernului, fie şi pe teme sensibile, chiar dacă este posibil, avea propriile puncte de vedere. Diferite. Să nu ne imaginăm acum că nu ştia bine pe cine avea în faţă. Revăzând imaginile de la masa discuţiilor se poate observa că fizionomiile celor prezenţi sunt senine, deloc transfigurate, ceea ce poate însemna şi faptul că „fiecare parte” şi-a exprimat, degajat, cât a putut de coerent şi explicit propriul punct de vedere. Un detaliu neluat în seamă: preşedintele, un sas de la Sibiu, avea în faţă două oltence, fiindcă şi premierul Viorica Dăncilă, prin mez-alianţă, având soţul din Giurgiţa, poate fi bănuit de sprit oltenesc, teleormăneancă fiind de loc. Încât formularea Administraţiei Prezidenţiale că preşedintele a atenţionat guvernul că după primele trei luni de aplicare efectele noii legislaţii privind salarizarea personalului plătit de fonduri publice, arată că legea se află în contradicţie cu principiul egalităţii şi predictibilităţii, de la care a emanat, în condiţiile în care s-a intervenit cu excepţii punctuale, pentru anumite categorii de personal, ceea ce anulează inclusiv caracterul unitar al intenţiilor legislative, potrivit sursei citate, putea fi mai inspirat branşată la punctele de vedere ale premierului şi ministrului Muncii. Fiindcă modificările aduse Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi Codului Fiscal, prin OUG 79/2017, au condus la diminuări salariale pentru unele categorii de personal atât la nivel central cât şi local, consecinţe pe care guvernul nu le-a prevăzut. S-a inserat şi faptul că majorările de 25% ale salariilor începând cu 1 ianuarie 2018 au fost anulate prin artificiul fiscal al mutării contribuţiilor sociale în sarcina angajatului. S-a dezbătut această idee. Corectă este aprecierea că trebuie evitat acest carusel al modificărilor salariale şi al impredictibilităţii, astfel încât Legea 153/2017 să nu devină o altă formă fără fond, prin amendarea cu ordonanţe, care nu rezolvă lucrurile, ci doar crează noi probleme. Sigur că preşedintele putea saluta creşterea salariilor medicilor, ale personalului din Educaţie şi ale altor categorii de bugetari – făcută de actuala guvernare –, ştiind bine şi raţiunea unui asemenea efort financiar. Invitaţia la prudenţă privind politicile fiscal-bugetare, care necorelate cu dinamica economică de ansamblu, pot provoca perturbări în puterea de cumpărare a românilor a fost un fel de invitaţie la „pavăza bună trece primejdia rea”. Sintetizând, comunicatul de presă al Administraţiei prezidenţiale, rece pe ansamblu, mai degrabă nu a partajat întocmai punctele de vedere exprimate, pe o lege a salarizării, care se aplică etapizat până în 2022, moment în care vor fi eliminate, spunea Lia Olguţa Vasilescu, inechităţile din sistem, apărute de-a lungul anilor, şi care nu puteau fi corectate ex-abrupto, tocmai fiindcă dezechilibrele erau atât de mari, încât efortul financiar presupus ar fi fost unul nesustenabil. Fierbinţeala din comentariile, de tot felul, din după-amiaza zilei de marţi, s-a estompat repede, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din acest punct de vedere suntem inegalabili.
