Ideea nu este nouă, din moment ce crearea unui minister (birou) public european – organ independent – a fost propusă din 1996 de social-democratul german Klaus Hansch, pe atunci membru al Parlamentului European, pentru a lupta contra fraudelor la bugetul Uniunii Europene (deturnare de fonduri agricole, importuri ilegale de ţigari, returnări ilegale de TVA etc.), care se ridică la valoarea de circa 500 milioane euro pe an. Între 2005 şi 2012, doar 45,5% din fraudele identificate (corupţie, trafic de influenţă, favoritism, deturnare de fonduri publice, fraudă fiscală agravantă, spălare de bani, escrocherie la TVA) de Oficiul de Luptă Antifraudă (OLAF) al UE, transmise autorităţilor naţionale, au avut consecinţe. Mai clar, criminalitatea transnaţională a lovit sistematic în interesele financiare ale UE. În decembrie 2016 consiliul miniştrilor europeni de justiţie a repus pe tapet proiectul creeri unui parchet european. Fraudele la bugetul UE sunt estimate la 3 miliarde euro, în timp ce bugetele naţionale sunt private de peste 50 miliarde euro în fiecare an, din cauza returnărilor ilegale de TVA. Atunci, adică în decembrie 2016, Jean Jacques Urvoas, ministrul francez de Justiţie, a spus că „eşecul va fi transformat într-o etapă pozitivă”. De asemenea, Vera Jourova, comisarul european pentru Justiţie, şi-a exprimat speranţa că reuniunea şefilor de stat şi guvern din martie 2017 va da „undă verde” ranforsării cooperării, ceea ce va permite ca Parchetul European, despre care se discuta de multă vreme, să-şi demareze activitatea în 2018 sau 2019. Categoric a rămas ministrul francez de Justiţie, care a spus: „Crearea Parchetului European nu este o opţiune, ci o obligaţie pentru că este prevăzut prin tratatul UE”. Luni, 3 aprilie a.c., 16 state membre ale UE, din 27, au decis să coopereze neîntârziat, pentru crearea unui Parchet European, specializat în lupta contra fraudelor la interesele financiare ale UE. Procedura numită „cooperare ranforsată” are de surmontat opoziţia mai multor capitale europene din Suedia, Polonia, Olanda şi Ungaria, aceasta din urmă conducând tabăra recalcitrantă. Considerând că justiţia este o competenţă naţională. În schimb, Franţa, Germania, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Spania, Grecia, Finlanda, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Cehia, România, Slovenia, Slovacia, admit că protejarea intereselor financiare ale UE este la fel de importantă ca şi protejarea intereselor financiare ale fiecărei ţări. O tentativă de identificare a unui acord comun între toate statele membre eşuase, nu de multă vreme. Viitorul Parchet European, care în principiu va trebui aprobat de Parlamentul European de la Strasbourg, va fi, cum spuneam, un organism independent specializat în combaterea corupţiei şi infracţiunilor transfrontaliere, ce contravin intereselor financiare ale UE, cu predilecţie returnările ilegale de TVA, acestea, potrivit Comisiei Europene, cifrându-se la 50 miliarde euro pe an. Parchetul va răspunde în faţa Consiliului European, Parlamentului European şi parlamentele naţionale. El se va compune dintr-un procuror european şi procurori delegaţi de statele membre care vor instrumenta dosare cu ajutorul personalului naţional. Lupta împotriva evaziunii fiscale va fi un reper al întregii activităţi. Sigur că se discută intens despre independenţa efectivă a procurorului european, acesta fiind flancat de un colegiu compus din procurori ai Parchetelor din fiecare ţară. Decizia anunţată marţi va deveni operaţională cât de curând. Suntem în faţa unui proiect complex, nu uşor de pus în practică, care antrenează destule complicaţii administrative.
