Preşedintele francez, Emmanuel Macron a publicat astăzi, 5 martie a.c., în mai multe ziare europene o scrisoare intitulată „pentru renaşterea europeană”. Cu mai puţin de trei luni înaintea alegerilor europene, şeful statului francez caută să se poziţioneze drept falnic apărător al Uniunii Europene. „Nicicând nu a fost Europa mai necesară, de la al doilea război mondial până astăzi, şi totuşi niciodată nu s-a aflat într-un mai mare pericol decât acum”. În opinia sa, Brexit-ul este un simbol al crizei Europei, care nu are momentan răspuns la marile probleme ale popoarelor, în faţa şocurilor lumii contemporane. Fondată pe o reconciliere internă, Uniunea Europeană trebuie să privească realităţile lumii actuale. „Este momentul Renaşterii europene. De aceea, rezistând tentaţiilor de închidere în sine şi de dezbinare, vă propun să construim împreună această Renaştere în jurul a trei mari ambiţii: libertatea, protecţia şi progresul”. Emmanuel Macron propune o reaşezare a spaţiului Schengen în vederea restabilirii libertăţii şi securităţii. El propune o Poliţie a frontierelor comune şi un Birou European al Azilului, obligaţii stricte de control, solidaritate europeană, la care fiecare ţară trebuie să contribuie, sub autoritatea Consiliului European de securitate internă. În opinia sa, Europa nu este o putere de rang secund, ci una în care Regatul Unit şi-ar putea găsi totdeauna locul. Scrisoarea lui Emmanuel Macron adresată europenilor, generoasă în idei, vizează şi un tratat de apărare şi securitate, cu obligaţii indispensabile, pentru fiecare ţară, în directă legătură cu NATO. „Cetăţeni ai Europei, impasul Brexitului este o lecţie pentru noi toţi. Haideţi să ieşim din această capcană, haideţi să dăm un sens alegerilor care se apropie şi o lecţie tuturor. Voi veţi decide dacă Europa şi valorile ei de progres trebuie să rămână mai mult decât o paranteză în istorie. Este alegerea pe care v-o propun, pentru ca împreună să trasăm calea Renaşterii europene”. Conţinutul mesajului preşedintelui francez sugerează însă în egală măsură, şi dorinţa acestuia de a se erija într-un arhitect al Uniunii Europene, pe care o consideră, cum spuneam, în criză.
