Pase scurte, pase lungi / „Extensivul” – „noua casă” a Vătăjelului şi „cocina” Geambaşului

Unor comentatori bucureşteni le-a repugnat starea arenei „Extensiv”. „Analiştii” n-au avut destulă verdeaţă pentru greaţa care i-a cuprins când au văzut că Steaua pierde puncte şi la Craiova. Aceşti „specialişti” n-au verificat terenul la faţa locului, au văzut doar lamentările steliştilor şi imediat le-au ultramediatizat şi amplificat, supăraţi că echipa lor favorită n-a câştigat. Sunt aceiaşi ziarişti care scriu Steaua în loc de FCSB, deşi atât justiţia din România, cât şi suporterii Stelei spun altceva, sunt aceiaşi care numesc echipa Craiovei – CSU, deşi craiovenii o strigă „Ştiinţa” în număr mare.

Gazonul de pe „Extensiv” a fost chiar peste aşteptări faţă de perioada avută la dispoziţie pentru regenerarea lui şi condiţiile meteo deloc favorabile. Şi n-a fost mult mai prost decât alte câteva terenuri pe care le-am văzut în primele două etape, inclusiv cel din Giuleşti. Nu sunt aşa departe vremurile în care naţionala juca meciuri internaţionale în nămol ca la Rovine sau pe nisip ca la Mamaia. Iar covorul de pe „Arena Naţională” se schimbă periodic, din bani publici, deşi este folosit rar de tricolori şi de stelişti. Terenul de pe „Extensiv” era în aceeaşi stare şi în 2008, când echipa s-a mutat în Parcul Romanescu, dar a avut nevoie doar de câteva etape pentru a deveni OK. Iar când Universitatea a revenit pe „Ion Oblemenco”, pe „Extensiv” se putea juca şi biliard. Este o arenă amplasată într-un parc cu renume mondial şi care are şi ea farmecul său. Deşi nu oferă condiţii de lux, proximitatea tribunelor crează o atmosferă specială, simţită pe „Ion Oblemenco” doar când era aproape plin. La acest suport simţit din preajmă se referea şi Bogdan Vătăjelu când alinta arena din Parc ca fiiind „noua casă”, pe care un gesepist a interpretat-o ca o blasfemie, catalogând „Extensivul” drept „cocină”. Ziaristul cu nume de samsar de cai chiar pomeneşte zeflemitor numele lui Vătăjelu, Briceag şi Târnăcop, evitându-l însă, de ce oare? pe…Herghelegiu. Moraliştii din Bucureşti şi-ar fi dorit ca suporterii Craiovei, care au asigurat cea mai mare medie de spectatori din Liga I şi totodată contribuie substanţial la rating-ul posturilor care deţin drepturile TV, să rămână cel puţin un an fără echipă, după ce abia şi-au regăsit-o, cu atâtea sacrificii şi împotriva voinţei multora.

Aceşti geambaşi şi naumi se revoltă în numele banilor din drepturile TV şi s-au metamorfozat în apărătorii fotbalului-spectacol, înfierând jocul Craiovei, care s-ar fi apărat supranumeric în faţa unei Stele care a jucat o repriză în superioritate. Ştiinţa a fost zgârcită cu fotbalul în acest retur, dar a strâns patru puncte. Până la urmă, este vorba de o echipă nou-promovată, care în toamnă avea ca obiectiv salvarea de la retrogradare, în cel mai dificil şi revoluţionar sezon al Ligii I. Universitatea nu se poate da peste cap  de trei ori şi să se transforme în echipa care să stopeze supremaţia Stelei în Liga I (nu că şi-ar dori cumva acest lucru „presarii” din capitală). Craiova s-a trezit nu demult din comă, acum reînvaţă să meargă şi după primele confruntări este bine că rămâne pe picioare şi îşi recapătă treptat suflul. Aceşti specialişti, care îşi amintesc că există Craiova doar la derby-uri, fac paralele cu Craiova Maxima, ignorând cataclismul prin care a trecut Bănia fotbalistică şi al cărui prăpăd încă se resimte.

Până la urmă, cei care au înfruntat Steaua pe „Extensiv” au doar o jumătate de an vechime în alb-albastru, nefiind nişte obişnuiţi ai cupelor europene sau ai naţionalei. Craiova poate fi o surpriză plăcută, dar nu o certitudine din primul an. Stilul de joc nu-i poate fermeca nici pe fanii olteni, destul de pretenţioşi, dar după ce s-au fript retrogradări şi dezafilieri, răsuflă mulţumiţi şi la un egal inestetic cu Steaua. Cel puţin deocamdată. Când echipa va căpăta stabilitate, omogenitate şi vor mai veni jucători de calibru, altele vor fi pretenţiile. Important este că băieţii s-au dăruit exemplar, fie şi pentru a încurca o echipă căreia cândva îi cedam fără luptă, deşi ne puteam bate cu ea de la egal la egal.