De la început, luat parcă din somn, fiindcă circula demult zvonul, care poate fi o minciună, că fostul lider al liberalilor, Crin Antonescu, doarme prea mult, dar adevărat era că se trezeşte târziu. Uneori însă, ca în cazul de faţă, ne-ar putea contrazice. În sensul că s-a trezit la timp. Imediat după Revelion, Crin Antonescu şi-a anunţat suspendarea, nu retragerea pentru candidatura la prezidenţiale, din cauza lipsei de asumare a liderilor coaliţiei. „În mod unilateral consider această candidatură suspendată(…). Am constatat că cealaltă parte a acestui acord, cei 4 lideri politici nu au fost suficient de împuterniciţi când au pus semnătura pe acest acord”. Ce l-a deranjat pe Crin Antonescu nu este foarte clar şi de aici un lung prilej de vorbe şi de ipoteze. În schimb foarte clar, dacă nu chiar plină de uimire, este un alt lucru: reapariţia vioaie a fostului lider social-democrat, Victor Ponta, pe scena politică, sub faldurile PSD. Spiritul său de sacrificiu este înduioşător. Dacă ţărişoara cere se poate renunţa mai ales la ce nu ai. Uimirea vine însă de la altceva. Fiindcă regula de aur a social-democraţilor, până de dată recentă, era devorarea propriilor lideri, după pierderea alegerilor prezidenţiale. Victor Ponta, perdantul alegerilor din 2014, în faţa lui Klaus Iohannis, demisionarul din funcţia de prim-ministru, după nenorocirea de la Colectiv, la 4 noiembrie 2015, este parlamentar PSD de Dâmboviţa, la Camera Deputaţilor, dacă nu rebel atunci unul nealiniat, plictisit de condiţia de pălmaş politic, aflat într-o sfâşietoare stare de sacrificiu perpetuu. A sărit recent în apărarea lui Călin Georgescu, la România TV, i-a criticat pe candidaţii anunţaţi pentru alegerile prezidenţiale din 2025, în rândul cărora se află şi… Crin Antonescu, fostul său „copilot” de la USL. A fost în schimb tranşant în privinţa Elenei Lasconi. Anunţul său voalat despre o posibilă candidatură va fi făcut doar în baza unui proiect în care crede. „Politica este imprevizibilă, nimic nu e sigur sau definitiv. Lucrurile se pot schimba rapid mai ales în acest domeniu”. Discursul lui Victor Ponta, în general coerent, are toate ingredientele, relativ bine dozate, inclusiv de suveranism „marca Trump” (susţine că a fost recent la Mar-a-Lago unde a găsit nu puţin români) e contaminat de ceva rumoare agitatorică, o propensiune spre sublimitatea speculativă în dorinţa dobândirii unei aure de personaj misionat, hărăzit de instanţe sibilinice să ne salveze. Nu-i putem delega, şi nici nu cere, rolul de mântuitor, chiar dacă s-ar putea crede reîntors dintr-un surghiun. Tot mai atras de spaţiul public, Victor Ponta lasă impresia că a traversat „momentul Waterloo”, n-a trăit niciodată lipsa totală de speranţă, încă nu e totul pierdut, fiindcă n-a vrut să citească… pe indicator. Uneori se doreşte expert economic şi financiar, consultant pentru Marcel Ciolacu, implicat în proiecte. A renunţat la aroganţă şi autosuficienţă, nu uită că a fost învins la vot în 2014, chiar de oamenii din generaţia sa, dar una din marile probleme este aceea că PSD are o istorie urâtă în privinţa comportării cu liderii săi. Aşadar să repetăm: Crin Antonescu şi-a anunţat suspendarea, nu retragerea. Om inteligent, politician cu simţ acut, se pare că a obţinut răspunsul pe care îl bănuia, prin tăcerea prelungită a celor care l-au propus candidat.
