Datele oficiale arată că implementarea legii care interzice fumatul în spaţiile publice a condus la scăderea numărului de externări pentru boli atribuibile fumatului, faţă de anul 2015, ceea ce se traduce prin mai puţine îmbolnăvirii acute provocate de tutun.
Conform unui studiu, în perioada martie-august 2016, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015, s-au înregistrat cu 5,4% (1.267 cazuri) mai puţine cazuri pentru adulţii spitalizaţi pentru boli ischemice coronariene, cu 11,5% (88 cazuri) mai puţine cazuri pentru adulţii spitalizaţi pentru accident vascular cerebral, cu 1,7% (638 cazuri) mai puţine cazuri pentru adulţii spitalizaţi pentru exacerbare a bronhopneumoniei obstructive cronice sau astm şi cu 5,4% (708 cazuri) mai puţine cazuri pentru copiii spitalizaţi pentru exacerbarea astmului sau pentru o infecţie acută de căi respiratorii superioare (IACRS).
Datele statistice arată că 1.993 de adulţi şi 708 copii nu au mai necesitat spitalizare pentru o acutizare a unei boli provocate sau agravate de fumat în 2016, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2015.
40.000 de români mor din cauza fumatului
Anual, 40.000 de români mor din cauza fumatului, iar 5.000 dintre ei sunt fumători pasivi. În România cea mai mare incidenţă o are cancerul pulmonar – 7 din 10 pacienţi români se aflau în stagiul 4 al bolii când au fost diagnosticaţi. De asemenea, cifrele celui mai recent studiu Eurobarometru arată că 27% din români fumează regulat (33% dintre bărbaţi şi 22% dintre femei), procent în scădere cu 3% faţă de anul 2012 şi aflat puţin peste media europeană de 26%. În Europa, cancerul pulmonar are cel mai mare impact economic, cu un total de 19 miliarde de euro, dintre care 10 miliarde de euro pentru pacienţi care mor înainte de finalizarea tratamentului.
În continuare, principalele cauze de deces din România sunt reprezentate de boli cauzate sau agravate de fumat: bolile cardiovasculare (60% dintre decesele anuale, faţă de 48% media Comunităţii Europene), cancerul (la bărbaţi, cel mai frecvent cancer este cel pulmonar, iar la femei acest tip de cancer este în continuă creştere) şi bolile respiratorii cronice (fumatul este responsabil de peste 80% din cazurile de bronhopneumopatie obstructivă cronică – BPOC).
Zilnic, se fumează o sută de milioane de ţigări
În România se fumează zilnic o sută de milioane de ţigări, iar aproximativ 85% din pacienţii cu cancer bronhopulmonar sunt fumători. Totodată, studiile arată că 89% din fumătorii din ţara noastră şi-ar dori să reducă numărul ţigărilor sau să renunţe complet la fumat. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima că circa 31 la sută din populaţia României fuma în mod curent în 2010 (aproximativ 5.773.800 persoane), iar studiul GATS 2011 documenta o prevalenţă de 26,7 la sută a celor ce fumau zilnic. OMS apreciază că în 2025 încă va fuma circa 23 la sută din populaţia României (aproximativ 4,055 milioane de persoane), cu condiţia ca eforturile privind controlul asupra tutunului să nu slăbească. În 2010, aproximativ 41 la sută din români şi aproximativ 22 la sută din românce fumau, previziunea OMS pentru 2025 fiind de circa 29 la sută pentru bărbaţi şi 18 la sută pentru femei. În 2010, rata cea mai ridicată de fumători se înregistra în grupul de vârstă 25-39 ani, atât la bărbaţi, cât şi la femei. În dinamica primului deceniu 2000, numărul persoanelor ce fumau curent a scăzut îmbucurător de la 6,99 milioane de persoane în 2000 la 5,77 milioane în 2010. La orizontul 2025, OMS estimează continuarea scăderii până la circa 4,05 milioane persoane. În privinţa fumatului zilnic, cifrele sunt 5,92 milioane fumători în 2000 şi 4,89 milioane în 2010. În următoarea decadă se estimează continuarea scăderii până la circa 3,39 milioane în 2025.
Legislaţiile ţărilor europene prevăd măsuri stricte de interzicere a consumului de tutun în spaţiile publice închise, inclusiv în state în care fumatul era considerat emblematic: Turcia, Irlanda, Italia. În Ungaria, Bulgaria, Serbia şi Ucraina fumatul a fost interzis în aceste spaţii, demonstrând că şi această parte a Europei poate adopta măsuri ferme de protecţie a sănătăţii populaţiei proprii.
