Duminică 6 noimbrie suntem chemaţi la vot. Diaspora va vota şi mâine, 5 noiembrie a.c.. Al doilea rând de alegeri din acest, an după cele locale, desfăşurate şi acestea în condiţii de rigoare sanitară, care nu mai trebuie descrise, are o miză uriaşă. Nu vom sugera cu cine să votaţi, pe cine să alegeţi dintre formaţiunile politice, care solicită votul alegătorilor. Campania electorală s-a încheiat, după ce s-a dovedit mai mult decât atipică, şi destul de confuză. Dacă alegerile locale au fost prilejul de a investi în mandatele de primari, consilieri locali, preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni pe cei mai vrednici şi mai credibili, în gestionarea problemelor de interes public local şi judeţean, alegerile parlamentare, în înţelesul lor politic, sunt menite să dea viitorul guvern al ţării, şi să elaboreze legi, cât mai bine cumpănite. Momentul este aşadar unul de referinţă: şi cum am mai spus, ce vom vota aia vom avea. Va trebui dat un răspuns, de conştiinţă, la solicitarea repetată şi ostentativă a preşedintelui Klaus Iohannis de a avea în continuare „un guvern al său” şi un „parlament fidel”. Adică toate pârghiile puterii. Pentru asta ne-a explicat aproape zilnic cine trebuie să câştige alegerile. Joi 3 decembrie Klaus Iohannis a cerut din nou românilor, şi încă într-o şedinţă a CSM, să voteze partidul său, dovadă supremă că sunt alături de el. Şi aşa cum sublinia, într-o intervenţie a sa, jurnalistul Ion Cristoiu, din alegerile parlamentare a făcut un referendum cu întrebarea “mă iubiţi sau nu?”. E o întreagă discuţie pe seama interferenţei domniei sale în campania electorală. Fiindcă una dintre incompatibilităţi este de natură politică, iar alta de natură juridică, profesională. Apartenenţa la un partid sau o formaţiune cu caracter politic exprimă o opţiune, o acceptare a unui program politic, a unei ideologii astfel că dacă, între altele, Constituţia ar fi permis să fie membru al unui partid sau formaţiune politică, nu mai putea avea rolul de mediator în cadrul puterilor statului aşa cum prevede unul dintre articole. Ultimul său gest de „generozitate”: redeschiderea pieţelor. Un gest care readuce aminte de suta de lei promisă, în disperarea de care era cuprins, Nicolae Ceauşescu la ultima sa apariţie publică. Să nu omitem că Parlamentul este inima mecanismului democratic dintr-o ţară, Şi nu ne putem aştepta la nimic bun în anii ce vin, fără un parlament teafăr, articulat, fidel celor care l-au ales, apt să dea un guvern capabil să facă faţă crizei sanitare prelungite, crizei economice care se prefigurează, nejunsurilor de tot felul. În votul de duminică stă speranţa, atâta cât mai este, într-o ameliorare a lucrurilor rău împotmolite. Fără niciun azimut. Duminică putem ucide ultima nădejde în prezent şi orice nădejde în viitor. Un singur îndemn, permis de legislaţia în vigoare: să mergem la vot! Democraţia din această ţară stă în votul zilei de duminică. Al dumneavoastră, al tuturor. Şi dacă ne pasă, şi ne pasă, asta trebuie să procedăm în consecinţă.
