Referendumul din Italia, de astăzi, pentru reformarea Constituţiei, menită a pune capăt instabilităţii politice este o mai veche promisiune a premierului Matteo Renzi, datând din februarie 2014. O posibilă victorie a lui „NU” ar putea activa însă o criză guvernamentală. 46.714.650 de alegători înscrişi pe listele electorale sunt chemaţi la vot în cele 61.550 de centre, deschise la primele ore ale dimineţii. Susţinut de fostul premier Romano Prodi, ex-preşedinte al Comisiei Europene, fondator al Partiodului Democrat (centru stânga-la putere), într-un moment în care sondajele dau o victorie „la limită” a lui „NU”, Matteo Renzi şi-a multiplicat participarea la reuniunile publice şi aparţiile la TV şi pe reţelele de socializare pentru convingerea indecişilor (20-40%). Opoziţia, reprezentată de Beppe Grillo, liderul mişcării Cinci Stele, Silvio Berlusconi (80 de ani), fragilizat de probleme de sănătate, fondatorul Forza Italia, şi Matteo Salvini, secretarul general al Ligii Nordului, încearcă să profite de rezultatul referendumului pentru a provoca alegeri anticipate. În ce constă referendumul italian? În Italia, atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul au aceleaşi competenţe în elaborarea legilor, ambele camere votând încrederea la formarea sau căderea guvernului. Reforma constituţională ar viza modificarea Constituţiei şi rolului Senatului care ar urma să aibă numai 100 de membri, 74 de consilii regionale, 21 primării şi cinci persoane desemnat de preşedintele Republicii pentru un mandat de 7 ani, faţă de 315 actualmente. Consiliile regionale şi primăriile ar urma să fie selectate în funcţie de ponderea demografică. Pe de altă parte, Senatul ar urma să aibă doar un rol secundar în elaborarea legilor şi să nu voteze, pe viitor, guvernul. La Camera Deputaţilor ar urma să nu se schimbe nimic, rămândn alcătuită din 630 de membri.
