Mic teritoriu francez, după 1853, în Pacific, Noua Caledonie a încheiat, cu puţine ore în urmă, referendumul pentru independenţă. Rata de participare la mijlocul zile de ieri era 77,68% şi rezultatele finale sunt aşteptate astă-seară. Potrivit primelor date comunicate, cu 60% alegătorii au votat contra independenţei, ceea ce înseamnă că Noua Caledonie rămâne o colectivitate franceză. Victoria loialiştilor în faţa independentiştilor era previziblă, între Paris şi Naumea, preferată fiind Capitala luminilor. Corpul electoral, format din 174.154 alegători, urmau să decidă dacă arhipelagul rămâne sau nu în componenţa Republicii franceze. Pentru a avea drept de vot un rezident trebuia să justifice că trăieşte în Noua Caledonie din 1994. În cazul victoriei lui „DA” Noua Caledonie va deveni stat plenar suveran şi independenţa se va traduce prin transferul compenteţelor în domeniile securităţii, ordinii publice, monedei şi justiţiei şi al accesului la un alt statut internaţional. Ultimile sondaje realizate în perioada iulie-septembrie, dădeau victorioasă tabară lui „NU” cu 63%. Teatru al unui trecut colonia violent, Noua Caledonie a cunoscut la mijlocul anilor 1980 o insurecţie a independentiştilor – populaţia autohtonă kanak – contra descendenţilor coloniştilor europeni (caldoche). Paroxismul a fost atins în mai 1988, cu luare de ostateci de către kanakis şi asaltul grotei Ouvea, unde 19 militanţi autohtoni şi 6 militari au fost ucişi. Prin acordul de la Noumea, semnat în 1988, a fost stabilită data referendumului. Prin acordul de la Matignon în iulie 1988 se stabilise o partajare pentru puterea politică între kanakis şi caldoches. Teritoriul este bogat în zăcăminte de nichel şi alte minerale, dar reprezintă o problemă pentru statul francez.
