Autorităţile române fac publice, deja, avertizări despre impactul pestei porcine africane. Focarul cel mai apropiat de România este cel de la Odesa, din Ucraina. Cu largă răspândire deja în Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia – nu mai vorbim de Federaţia Rusă, care, din motive economice, nu publică catagrafieri actualizate ale bolii –, evoluţia pestei porcine africane e foarte posibil să ne bată la uşă în mai puţin de câteva luni, poate chiar săptămâni. Prima lovită se estimează a fi regiunea istorică Moldova, putându-se vorbi apoi de intrarea, pentru prima dată în istoria ţării noastre, a febrei porcine africane. Virusul determină pagube economice însemnate din cauza mortalităţii ridicate şi va aduce cu sine politici de embargou comercial între mai toate statele europene.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor face o analiză calitativă şi cantitativă a riscului de pătrundere a pestei porcine africane la noi în ţară, pe fondul creşterii numărului de focare depistate în zonele învecinate României. Pesta porcină africană este una dintre cele mai grave boli majore la animale. Genotipul II care a penetrat în Georgia, apoi în Federaţia Rusă prin teritoriul transcaucazian într-o foarte scurtă perioadă de timp, este extrem de virulent, fiind cel mai pasibil de a pătrunde şi în ţara noastră, el putând produce un procent de 100% mortalitate la porcii infectaţi.
Ultimul focar identificat este în Odesa
Primele focare de pestă porcină africană au fost raportate in Transcaucazia (Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Rusia) în perioada 2007-2008. Situaţia epidemiologică actuală în regiunea Caucazilor este relativ stabilă, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan nemairaportând noi focare. Îngrijorătoare este situaţia din Federaţia Rusă, unde, din situaţiile raportate periodic la O.I.E., reiese că boala a devenit endemică în anumite regiuni, ea constituind o ameninţare permanentă pentru zonele din jur, incluzând ţările membre UE din Europa de Est. Până în prezent, boala a difuzat în Belarus (două focare în 2013) şi în Ucraina (un focar în 2012).
Cel mai nou focar este cel de la Odessa din Ucraina, în raionul Savranscki, unde în două ferme private au fost găsiţi porci şi purcei decedaţi. Serviciul de Stat Veterinar din regiunea Odesa prin Institutul de Stat de Cercetare a Biomaterialului a diagnosticat cu pestă porcină africană aceste cazuri. Distanţa dintre Odesa şi graniţa României este de aproximativ 300 km. “Răspândirea pestei porcine africane în Ucraina şi Belarus este un punct critic important, pentru că pericolul la care este expusă comunitatea europeană devine nemijlocit, iar statele europene trebuie să fie în alertă şi să-şi definească şi pregătească sistemele de prevenire şi de reacţie la această ameninţare pentru o lungă perioadă de-acum încolo”, se arată în informarea A.N.S.V.S.A.
Nu există vaccin
Specialiştii sanitar-veterinari atrag atenţia că pentru această boală nu există vaccin. Pierderile produse în urma introducerii în România a unui astfel de virus pot fi deosebit de importante, deoarece nu există nici vaccin, nici tratament eficient, singura metodă de eradicare fiind depopularea completă a exploataţiilor infectate şi interzicerea mişcărilor de animale şi a produselor şi subproduselor provenite de la acestea. Totodată, aplicarea unor măsuri de control eficiente este deosebit de costisitoare, necesitând resurse umane, materiale şi financiare deosebite. Pe lângă costul ridicat, alte aspecte grave sunt legate de pierderile economice prin stoparea comerţului cu animale vii din specii receptive şi produse provenite de la acestea, afectarea mediului, a turismului. Mai problematice vor fi reacţiile sociale, respectiv ale fermierilor care vor suferi pierderi, dar şi ale societăţii în general, la aplicarea măsurilor de control drastice.
Decidenţii executivi nu fac nimic concret, parcă vor epidemia!
Ca de fiecare dată, la capitolul teorie stăm foarte bine. Poate cel mai bine. Avertizări sunt din plin, factorii de risc sunt precizaţi cu obiectivitate, iar acţiunile profilactice pentru limitarea bolii sunt la îndemâna autorităţilor de ceva vreme. Numai că, la punctele de inspecţie la frontieră ale României nu există posibilităţi de dezinfecţie a mijloacelor de transport şi este vorba, aici, de camioanele care au transportat animale în statele terţe unde este prezentă boala şi care se întorc în comunitate, iar la întoarcerea în Comunitatea Europeană, mijloacele de transport goale pot intra în România prin orice punct de intrare.
A.N.S.V.S.A. propune construirea de dezinfectoare rutiere la PIF-urile cu ţările terţe pe frontierele de N-E ale ţării. Din nefericire, somnul raţiunii naşte monştrii, pentru că ceea ce s-ar putea evita cu bani puţini va ajunge să ne coste incomensurabil mai mult după instalarea focarelor şi în România. Dar, poate că unii abia aşteaptă să-şi rotunjească veniturile de pe urma unei epidemii, cum s-a tot întâmplat pe la noi. Mai există o propunere a specialiştilor sanitar-veterinari de solicitarea la Comisia Europeană a elaborării unui act normativ care să oblige întoarcerea mijloacelor de transport care au transportat animale înspre statele terţe infectate numai prin PIF-uri care au posibilităţi de dezinfecţie.
Dacă, până mai acum ceva luni, riscul pentru România era mediu, acum, din cauza vecinătăţii cu ultimele focare din Ucraina, gradul de pericol este impresionant. Pentru că populaţia nu este suficient de bine informată despre semnele bolii, iar administraţia centrală şi locală nu au suficientă experienţă de reacţie, febra porcină africană va fi la ea acasă, din păcate.
Primele efecte al pătrunderii virusului în România
Atât efectele directe, cât şi cele indirecte ale evoluţiei bolii se vor reflecta în costuri foarte importante pentru România, impactul fiind complex şi reflectat pe următoarele segmente: economic, cu pierderi financiare importante, ce ar fi cauzate de costurile aferente eradicării bolii, incluzând despăgubirea animalelor ucise, cheltuieli cu personal, materiale, echipamente legate de activităţile de eradicare, cheltuieli cu ecarisarea teritoriului, activităţile DDD. Mai pot fi pierderile economice cauzate de restricţiile impuse comerţului cu animale din specii susceptibile, dar şi pagubelor din sectoarele turism si servicii, prin reţinerea pe care o resimt turiştii în a vizita ţări în care evoluează focare de boli infecţioase. Lovitura cea mai grea o vor primi cei din lumea satului. În zonele rurale, impact asupra veniturilor familiilor care practică creşterea animalelor în scop de subzistenţă poate fi dramatic.
