Mitingul AUR, anti-guvern, care a adunat circa 4.000 de simpatizanţi (după alte surse 3.000) în Piaţa Victoriei, n-a avut vlaga aşteptată. A avut ceva aplomb, dar nu a transmis din păcate, cu forţa necesară, mesajele pregătite, îndeosebi cele vizând facturile de la energie. Dar nu pentru asta trebuie criticat. Ci pentru (ca o paranteză) confruntarea aiuristică, veleitară, deloc interesantă, dintre George Simion şi Diana Şoşoacă, într-un repertoriu fad, bâlbăit, „caragialească pantomimă”, cum se exprima un confrate, şi câteva picante scene de gen. Ce au George Simion şi Diana Şoşoacă, şi lângă ei partizanii acestora, de împărţit (a fost nevoie de intervenţia jandarmilor) îi priveşte direct şi nu are nici o legătură cu ceea ce îşi doreşte AUR –competitor şi la viitoarele alegeri- singurul partid parlamentar –necuprins în formulele de guvernare- în actuala legislatură. Într-un fel, fără nici o legătură de geneză, AUR ar putea fi comparat cu Fratelli d’Italia al lui Giorgia Meloni, câştigătorul recentului scrutin electoral. Numai că Giorgia Meloni are un discurs penetrant, electrizant, mobilizator, luat în seamă chiar de adversarii politici. De la Crin Antonescu, şi sunt mai bine de 10 ani, opoziţia băştinaşă n-a mai produs maeştri ai discursului înflăcărat, care să facă priză. Calm în aparenţă, dar fără anvergura aşteptată, cordial în mod inadecvat şi perdant, George Simion n-a punctat în măsura aşteptărilor, recunoscând asta. Într-un fel mitingul de duminică seara, din Piaţa Victoriei, a fost unul de „omenie”, cu faţă umană. Şi faptul că lucrurile s-au desfăşurat astfel, într-o stilistică decentă, prin raportare la 10 august 2018, nu înseamnă neapărat banalizarea, alunecarea imperceptibilă spre derizoriu. Înseamnă pur şi simplu un miting, dezamăgitor pentru unii, de circumstanţă pentru alţii. Strategia lui George Simion, oricât de provocatoare, a avut ceva fără armătură şi fără contur. George Simion vrea să ne ameneteze anii ce vin. Vrea să vină la guvernare, după următoarele alegeri. Nu acum. Şi este firesc. Cu cine? Mitingul de duminică n-a fost un semnal încurajator, ci mai degrabă unul de reflux al AUR, partid animat de valori şi idealuri româneşti. Dacă vrea să dezbată cu folos teme stringente, de reală actualitate -nemulţumiri sociale există şi sunt clamate-, trebuie gândite calm, fără emotivitatea colaterală a unor împrejurări fierbinţi. Comportamentul său derapează (e drept şi provocat) de la igienice limite, ceea ce nu-l avantajează. În conjunctura social-politică actuală, dar şi cea care se prefigurează, nici o alunecare de picior nu îi este permisă. Analişti politici de renume observă că noţiunile de stânga şi dreapta vor fi substituite, într-un viitor apropiat, de schema post-occidental şi pro-occidental. E fireşte o teză şi nimic mai mult. Protestele vor continua şi duminica viitoare în fiecare judeţ a anunţat George Simion. Cel de duminică seara, repetăm, a fost fad. La ora 18.00 mulţimea scanda numele lui George Simion, în timp ce susţinătorii Dianei Şoşoacă huidiau. Diana Şoşoacă intona „Tatăl Nostru”. Jandarmii au făcut cordon pentru a împiedica coliziunea taberelor rivale. La noi duşmăniile se exprimă, ca să zicem aşa, fără multă ipocrizie. Nu se umblă cu menajamente, ironii fine, eufemisme. Duşmanii poporului sunt cei de la guvernare aduşi… prin vot popular. Pe un banner imens se putea citi „Anticipate”, „Vrem să plece hoţii să vină patrioţii”. Mă gândesc că la Sofia, unde duminică a avut loc al 4-lea rând de alegeri parlamentare anticipate, în 18 luni, lozincile erau similare.
