O nouă ediție a Concursului Național de Poezie „TRADEM”. Premii în valoare de peste 7.000 lei!

0
415

Sub egida Consiliului Local, a Primăriei Municipiului Craiova și a Asociației „Craiova Capitală Culturală Europeană – 2021”, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova organizează, în perioada 2-8 noiembrie 2015, „Săptămâna TRADEM”, în cadrul căreia se va desfășura şi ediţia a XXXVII-a a Concursului Naţional de Poezie „TRADEM”. Concursul va avea o secţiune de creație și una de traduceri, la ambele fiind acordate premii a căror valoare totală se ridică la peste 7.000 lei.

Poeziile, trimise în sistem „motto” până la 16 octombrie

Lucrările pentru concursul de creație, constând în grupaje de 5-7 poezii, redactate (dactilografiate) în câte trei exemplare, vor fi trimise numai prin poștă, până la 16 octombrie a.c., pe adresa Casei de Cultură „Traian Demetrescu”, strada „Traian Demetrescu” nr. 31, Craiova, județul Dolj, cu menţiunea „Pentru Concursul de Poezie «TRADEM»”. Poeziile trimise nu vor purta semnătură, ci un „motto” ales de autor. Plicul cu poeziile va conţine un alt plic închis, care, în loc de adresă, va purta acelaşi „motto”, iar în interiorul lui se vor menţiona numele şi prenumele autorului, vârsta, adresa şi numărul de telefon ale acestuia.

La concurs pot participa creatori care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România ori ai altor asociaţii de scriitori şi care nu au publicat un volum individual de poezie. Juriul este format din scriitorii Luiza Mitu, Cosmin Dragoste și Cornel Mihai Ungureanu. Vor fi acordate Premiul TRADEM (în valoare de 2.000 lei), Premiul  I (1.500 lei), Premiul  al II-lea (1.000 lei), Premiul al III-lea (800 lei) și un Premiu Special (800), lei pentru un autor din Oltenia. Festivitatea de premiere va avea loc la sediul instituţiei, în data de 3 noiembrie, ora 18.00. Câştigătorii vor fi invitaţi la Craiova pentru premiere, Casa de Cultură urmând a le asigura cazarea pentru ziua respectivă. Transportul va fi suportat de premianți.

Patru poeme în proză de Traian Demetrescu, traduse în cinci limbi

Și ediţia de anul acesta va conţine o secţiune dedicată traducerii a patru poeme în proză din opera lui Traian Demetrescu, în limbile germană, engleză, franceză, spaniolă, italiană. Juriul este format din Cosmin Dragoste (limba germană), Cornel Mihai Ungureanu (limba engleză), Luiza Mitu (limba franceză), Oana Duţă (limba spaniolă), Elena Pîrvu (limba italiană). Vor fi acordate Premiul  I (în valoare de 500 lei), Premiul  al II-lea (în valoare de 300 lei) și Premiul al III-lea (în valoare de 200 lei).

Traducerile trimise nu vor purta semnătură, ci un „motto” ales de autor. Plicul cu poemele în proză traduse va conţine un alt plic închis, care, în loc de adresă, va purta acelaşi „motto”, iar în interiorul lui se vor menţiona numele şi prenumele autorului, vârsta, adresa şi numărul de telefon, precum şi limba pentru care autorul a optat să realizeze traducerea. Traducerile vor fi trimise numai prin poștă, până la data de 16 octombrie a.c., pe adresa Casei de Cultură. Festivitatea de premiere va avea loc la sediul instituţiei, pe data de 3 noiembrie, ora 18.00, câştigătorii urmând, de asemenea, să fie invitaţi la Craiova.

***

Relaţii suplimentare despre cele două secțiuni de concurs pot fi solicitate la numerele de telefon 0351.413.369, 0767.578.083 sau 0725.505.729, e-mail tradem@tradem.ro.

Poemele în proză, de Traian Demetrescu, pentru secțiunea traduceri:

„Lebăda”

Sub jeratecul lunei lacul doarme. O lebădă albă plutește molatec și maiestos. Apa se înfiorează în urma ei…

Singuratica pasere trece așa de liniștită, așa de neturburată, că mă gândesc: de ce sufletele noastre nu păstrează aceiași seninătate în trecerea lor prin viață?

„O lume”

Picăturile de ploaie cad ca niște note din coarde obosite…

Pe vremea asta fără soare, mă gândesc la o lume; – o lume frumoasă, cum e în minuni, cum e în basme…

În ce parte e, nu știu… N’au descoperit-o nici poeții.

Dar am auzit că spre acea lume toți ne trimitem visurile ca s-o găsească, – iar visurile nu se mai întorc înapoi… Mor, neaflând’o…

„Pâinile”

De dimineață, brutarul deschide cuptorul, având în ochi umezeala caldă a somnului.

Pe stradă plouă; salcâmii se scutură, frunzele cad, vântul plânge… E început de toamnă.

Brutarul scoate pâini coapte, unele albe, altele negre.

Dintr’însele ies aburi ce împrăștie un miros dulce, un miros sfânt.

Orașul se deșteaptă. Trecătorii grăbiți și friguroși își urmăresc drumul nevoilor.

Bogații aruncă spre pâini priviri liniștite și mândre; săracii le privesc cu lăcomie… și ochii lor par’că le fură, le devorează cu un fel de sălbăticie…

„Singur…”

În sufletul omenesc se ascunde un străfund, o singurătate virginală, unde ne exilăm noi de noi înșine.

Viața obicinuită nu ne îngădue nici o izolare; numai nebunii și morții trăiesc departe de viață. A fi singur, – singur, în sensul cel mai ideal al cuvântului, – este o nostalgie care m’a ademenit adese-ori, ca o adiere de voluptate necunoscută. Singur, – ca o stea, ca o Mare, ca un vis…

Singur, în așa chip, în cât să n’aud nici mișcarea unei cugetări, – și s’asculți eternitatea tăcerei, – sonoritatea nimicului…

*

Am căutat această tăcere cum se caută o fericire… Am căutat-o pretutindeni: în păduri, pe malul apelor, în ochii femeilor…

Și n’am găsit de cât zgomot: pădurile suspină, apele cântă, ochii plâng…

Târziu abia, pe când o zi de toamnă murea dureros ca o muzică, am simțit această tăcere în mine însu-mi.

Marea tăcere, eterna singurătate, e propriul nostru suflet…