La intervale de timp, fostul preşedinte Traian Băsescu acordă interviuri „fragede” mediei autohtone, ultimul ieri, la Gândul Live, după ce nu demult făcuse acelaşi lucru la Adevărul Live. Ca să ne referim la doar două apariţii, de dată recentă, care au lăsat impresia unei pregătiri prealabile de o parte şi de cealaltă. Adică intervievat şi intervievator. Dinamic, cu reacţie imediată, exprimare curată, dar mult mai prudentă, Traian Băsescu a spus câteva lucruri, nu multe, de luat în seamă, lăsându-ne să înţelegem că, de fapt, nu îşi mai apără cu ipocrizie mandatele de fost preşedinte, ci se protejează pe sine, în faţa dosarelor penale redeschise în ultima vreme. Multe din afirmaţiile domniei sale nu sunau rău, dar defineau o constantă pentru fostul preşedinte al ţării, şi anume imposibila lui căinţă pentru greşelile făcute, unele – admitem – din bună credinţă şi un partizanat politic orb pentru partidul său de suflet. Şi când a fost şi când nu a fost cazul. Tot ceea ce nu îi place lui Traian Băsescu, în prezent, nu este altceva decât o moştenire lăsată succesorului. De oameni, cu reflexele lor exersate în timp. „Perspectiva, din punctul meu de vedere, este o hărţuire care va persista. Aşa este când PSD este la putere, ei asta ştiu să facă, au reminiscenţele comunismului. Mă aştept la o hărţuire, dar altfel, după 44,6 ani de muncă, îmi văd o perioadă liniştită în faţă”. La povestea cu hărţuirea, Adrian Năstase i-ar putea fi sfetnic de taină. Au mai ştiut câte ceva „unul de altul”. Ne-o demonstrează, aproape exhaustiv, Radu Călin Cristea, în „Observatorul cultural” („Mandela pe trotinetă” I şi II). Şi ce „coincidenţă”, Monica Macovei venea din poporul comunist. Nici pomeneală de răfuială cu inamicii politici. Era triumful justiţiei libere. Elitele umaniste exponenţiale ale societăţii nu erau bântuite de anxietăţi: unii nu vedeau, alţii nu auzeau. Retorica politică rămâne mereu agresivă la Traian Băsescu. Chiar în partea introductivă a interviului a făcut observaţia inabilă, repetând într-un fel ceea ce afirmase şi un lider al opoziţiei, nebănuit însă de buna cunoaştere a Constituţiei, ceea ce nu era cazul fostului preşedinte, arătându-se uimit de opţiunea premierului Victor Ponta de a se opera „în afara spaţiului UE”, mai exact la o clinică din Istanbul. Ori, din câte ştim – şi precizarea expresă şi generoasă se regăseşte în articolul 10 din Constituţie: „România întreţine şi dezvoltă relaţii (…) şi în acest cadru relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional”. Nu are Bucureştiul o fertilă relaţie economică, dar şi politică, cu Ankara? Nu este Turcia un partener NATO extrem de respectat la Washington? Nu recent preşedintele Recep Tayyip Erdogan a fost primit cu onorurile cuvenite la Palatul Cotroceni? Nu mai continuăm cu nedumeririle noastre. Referirea la Victor Ponta a fost, de asemenea, una resentimentară. Poate pe bună dreptate. Şi reciproca fiind valabilă. Întrebarea este următoarea: de ce nu a precizat ex-preşedintele Traian Băsescu, că tot le ştie pe toate, faptul că, din Constituţia actuală, nu rezultă nici un fel de subordonare a premierului faţă de preşedinte, sub nici un aspect. Sau „acuzaţia” nu înseamnă vinovăţie şi, cu atât mai mult, condamnare. Dacă există dubii, avem încă un caz în care viitoarea Constituţie trebuie să fie mai explicită. Traian Băsescu nu mai are de spus aproape nimic. Şi uneori este regretabil. A avut totuşi dreptate în referirea sa la sintagma „interesul naţional”, devenită o marotă, şlefuită atât de mult, încât s-ar putea cât de curând să nu mai aibă nici un fel de credibilitate. Evident, nici o vorbă de duh despre cei care ponegresc ţara, „cu randament” pe la cancelariile străine. Şi, slavă Domnului, asta o ştie cel mai bine fostul locatar din Cotroceni.
