„Ah, Carmen, ma Carmen adorée!” sau drama rock version

0
126

Impresionantă desfăşurare de forţe artistice – şi nu numai – duminică seara, la spectacolul cu opera „Carmen” de Georges Bizet pe care Opera Română Craiova a transpus-o într-o originală versiune rock. Un spectacol tumultos ca o coridă, în care dragostea, libertatea şi moartea – coordonate esenţiale ale existenţei nu numai în teatru, ci şi „in real life” – şi-au găsit expresia într-un decor cu graffiti, costume şi accesorii rock/punk/gotic şi coafuri excentrice, text adaptat şi muzică reorchestrată pentru o formaţie de acordeoane, momente coregrafice care au dat ritm şi tensiune dramei, o distribuţie cu interpretare calitativă şi mai ales o capacitate actoricească de înalt nivel. Habanera cântată de Carmen şi aria toreadorului Escamillo, devenită mai mult decât un şlagăr, au răsunat în Piaţa „Mihai Viteazul” în prezenţa câtorva mii de spectatori, surprinşi de îndrăzneaţa propunere de prezentare a uneia dintre cele mai de succes opere din rândul celor ce alcătuiesc repertoriul de bază al tuturor teatrelor. Poate nişte amplificatori de sunet şi nu de savoare, precum cei din vecinătatea scenei – aproape nu ne mai imaginăm sărbătoare a Craiovei fără mititeii azvârliţi pe grătarele aduse în plin centrul urbei! – ar fi dat celebrei poveşti şi ineditei montări o notă şi mai autentică…

Carmen 1 bisO piaţă din Sevilla, unde se află o fabrică de ţigări, păzită de un corp de gardă. Apare Michaela, o tânără ţărancă, întrebând de brigadierul Don Jose, logodnicul şi prietenul ei din copilărie. Acesta urmează să sosească, iar soldaţii insistă să îl aştepte împreună cu ei. Michaela, sfioasă, se îndepărtează, promiţând că va reveni. Spania anilor 1820 rămâne însă doar în partitura clasică… Se anunţă un spectacol ieşit din tiparele genului, iar publicul aşteaptă nerăbdător, mutându-şi privirea de la scenă la cele două mari ecrane de proiecţie amplasate de-o parte şi de cealaltă.

«Antoniu Zamfir îşi asumă misiunea delicată de a adapta o poveste clasică îmbrăcând-o în hainele prezentului: opera „Carmen” de Georges Bizet, un titlu jucat pe toate marile scene de operă din lume, va fi subiectul unei transformări spectaculoase. Un veritabil extreme make-over realizat cu ajutorul unor instrumentişti fantastici – trupa „Concertino” s-a îndrăgostit de Craiova şi a acceptat această colaborare inedită, pentru ei Marius Hristescu a reorchestrat muzica lui Bizet, iar în această seară, împreună, vor crea fundalul sonor al unei poveşti cuceritoare», anunţă Ivona Hristescu, consultant artistic al Operei Române Craiova, amplificând aşteptarea şi curiozitatea. Mai sunt rostite doar numele protagoniştilor şi povestea poate începe: Corul şi Baletul Operei craiovene, Corul de Copii al Liceului de Arte „Marin Sorescu”, dansatorii de la Clubul Star Dance, coregrafia imaginată de Laurenţiu Nicu, scenografia semnată de Răsvan Drăgănescu şi costumele concepute de Cătălin Botezatu.

CarmenUn cartier obişnuit de blocuri, în care zidurile „vorbesc” prin graffiti: „Peace & love”. O gaşcă zgomotoasă de rockeri – rebeli în haine de piele cu ţinte, piercing-uri şi tatuaje la vedere, coafuri excentrice şi machiaje smoke eyes. Alcool, tutun şi o atitudine de revoltă. Motoare turate la maximum care îşi croiesc drum prin public şi urcă rampa pentru a ajunge pe scenă. Cu un aer timid şi copilăros, Michaela /soprana Renata Vari/ îşi face apariţia în mijlocul găştii cu bicicleta, stârnind deopotrivă interes şi ironii.

Celebra „Habanera” e cântată nu de o frumoasă şi sălbatică ţigancă, ci de o Carmen dominatoare şi provocatoare /mezzosoprana Ljubica Vranes, din Serbia/, care îşi pune în joc tot farmecul feminin. Are nu numai arme de seducţie – rochia-i de piele care ia forma trupului şi cizme ale căror şireturi i se înnoadă dincolo de genunchi –, ci şi unele reale: două pistoale pe care nu se sfieşte, la un moment dat, să le îndrepte asupra agentului Don Jose /Bogdan Zahariea, din Timişoara. Involuntar, gândul acestuia îi zboară la ea – „Niciodată înaintea ta o femeie nu mi-a tulburat sufletul atât de adânc” –, deşi îşi doreşte să se însoare cu Michaela, îndeplinind dorinţa mamei lui. „L’amour est un oiseau rebelle”… Dominatoare şi provocatoare rămâne Carmen şi în relaţia cu Zuniga /Dragoljub Bajic, din Serbia/ – omul legii care intervine în încăierarea rockerilor, însoţit de Morales /Dragoş Drăniceanu/, ca şi cu rivala sa Manuelita /Anca Țecu.

Carmen 5 bisO scenografie ingenioasă, în care au fost folosite panouri mobile, de mari dimensiuni, a permis schimbarea decorului şi trecerea la fiecare dintre cele patru acte ale operei. Taverna lui Lilas Pastia /Dan Cornescu/ ia în „Carmen” Rock Version forma unui bar „tapetat” cu postere, în care contrabandiştii Dancairo şi Remendado /Dan Patacă şi Cristian Bălăşescu, din Timişoara/ plănuiesc o nouă acţiune. Pentru a aduce un transport de marfă cer ajutorul lui Carmen şi al celor două prietene ale sale, Mercedes şi Frasquita /Natasha Rasic, din Serbia, şi Noemi Modra. „Nous avons en tete une affaire”

Apariţia toreadorului Escamillo /Ștefan Ignat, din Bucureşti/ – şi el cucerit de farmecul frumoasei Carmen – prilejuieşte în actul II un spectacol în spectacol, modalitate de a integra personajul montării moderne. Atmosfera de sărbătoare populară, cu dansuri, defilarea matadorilor şi îmbulzeala veselă dinaintea coridei, când Escamillo apare în uralele mulţimii cu Carmen la braţ – anunţând finalul operei, ca şi sfârşitul tragic al personajului principal – îşi găseşte în scenă o transpunere de-a dreptul impresionantă. Defilarea spectaculoasă a călăreţilor pe caii Pedro, Macho şi Zir, din nou parada motoarelor, verva scenică a artiştilor, dansurile flamenco şi proiecţiile dintr-o coridă adevărată sunt primite cu încântare. La miezul nopţii, Carmen e ucisă de Don Jose: orbit de furie şi gelozie, îndreaptă pistolul asupra ei şi trage. „Vous pouvez m’arréter… c’est moi qui l’ai tuée! Ah, Carmen, ma Carmen adorée!” („Mă puteţi aresta… eu am omorât-o! Ah, Carmen, adorata mea Carmen!”)…

Carmen 4După două ore şi jumătate de spectacol cântat integral în limba franceză, cu titrare în română, artiştii Operei Române Craiova şi-au primit binemeritatele aplauze. Pe muzica celor de la „The Doors”: „This is the end, beautiful friend…”! Dacă designerul Cătălin Botezatu a ales să iasă la rampă într-un elegant sacou roşu, regizorul Antoniu Zamfir, totodată manager al Operei craiovene, a adoptat din cap până-n picioare ţinuta rockerilor. Și pentru că spectacolul a încheiat cea de-a XX-a ediţie a Zilelor Craiovei, cerul a fost luminat, preţ de câteva minute, de focuri de artificii.

Devenite o obişnuinţă în Craiova ultimilor ani, reorchestrările unor lucrări clasice ori montările ample şi spectaculoase atrag, într-adevăr, mii de craioveni de toate vârstele, impresionaţi de ineditul prezentărilor şi desfăşurările de forţe artistice. În 2014, în aceeaşi Piaţă „Mihai Viteazul”, tot o propunere a Operei Române Craiova – „Carmina Burana” de Carl Orff – avea aproximativ 15.000 de spectatori. „Mozart Rocks” – concertul de rock simfonic din 1 noiembrie 2013, „Vivaldi Colours” – concertul de muzică pop-clasic din 11 octombrie 2014 şi „Maria Tănase Simfonic” – din 25 septembrie 2015, toate organizate de Filarmonica „Oltenia”, au adus la Sala Polivalentă, de asemenea, mii de craioveni. Ce nu pot oferi ele publicului este acustica unei săli de spectacol. Însă măcar o mai bună sonorizare ar fi meritat „Carmen” Rock Version şi, implicit, spectatorii ei.

Tot în ceea ce îi vizează pe aceştia: de neînţeles este de ce reprezentanţii Operei Române Craiova au anunţat – şi încă în cadrul unei conferinţe de presă – că accesul publicului pe scaunele amplasate în faţa scenei este liber pentru oricine doreşte ori oboseşte să stea în picioare mai bine de două ceasuri. Mare şi neplăcută surpriză să constatăm că, de fapt, accesul s-a făcut pe bază de invitaţii, fără de care cei mai mulţi spectatori au rămas în faţa gardurilor montate de Jandarmerie pentru delimitarea spaţiului…

Carmen 2

Carmen 6