Angela Merkel şi Vladimir Putin se cunosc, reciproc, ca puţini alţi lideri politici europeni. Fiecare cunoaşte limba celuilalt şi longevitatea lor în politică i-a obligat la întâlniri, în mai multe rânduri. Cu toate acestea relaţiilor lor momentane sunt vizibil tensionate. De la ultima sa deplasare, la Soci, în februarie 2007, când Vladimir Putin a primit-o, prezentându-l pe Conny, labradorul său negru, despre care Angela Merkel a povestit ulterior, a trecut multă vreme şi s-a perturbat amiciţia lor politică. Au rămas relaţiile de afaceri foarte complicate între ţările lor. Cu toate acestea, Vladimir Putin o preferă ca interlocutor pe Angela Merkel, înaintea Bruxelles-ului. Şi nu doar pentru că Rusia cultivă preponderent relaţiile bilaterale, cât pentru spiritul pragmatic al cancelarului german. Pe de altă parte, elita rusă, în general, şi Vladimir Putin în special, s-au arătat de-a dreptul iritaţi, în 2014, când Germania a susţinut şi provocat sancţiunile decretate de Uniunea Europeană, ca răspuns la anexarea Crimeei. Berlinul şi-a schimbat poziţia şi Rusia a rămas surprinsă de rolul jucat de Republica Federală în susţinerea retoricii anti-ruse în Europa de Est, după cum apreciază cotidianul Izvestia. Pentru Vladimir Putin, Angela Merkel a devenit o problemă din cauza poziţiei acesteia privind Ucraina şi apărarea sancţiunilor europene contra Rusiei. Pe fond, întâlnirea de la malul Mării Negre nu a schimbat mare lucru. La trei ani de la căderea preşedintelui ucrainian, Viktor Ianukovici, Vladimir Putin continuă să califice momentul respectiv drept „o lovitură de stat”, în timp ce Angela Merkel opinează că din punctul său de vedere, actualul şef de stat ucrainian, Petro Poroşenko, a ajuns la putere „la o manieră democratică”. „Nu suntem de acord pe originea conflictului”, a mărturisit cancelarul. Cu toate acestea, vizita de marţi a fost importantă. Cu cinci luni înaintea alegerilor legislative din Germania, din 24 septembrie a.c., este obligatoriu pentru actualul cancelar să demonstreze opiniei publice că are disponibilitatea de a contribui la ridicarea imediată a sancţiunilor decise contra Rusiei, în contextul respectării acordului de la Minsk, cum doreşte Vladimir Putin, care a vorbit de normalizarea relaţiilor între Moscova şi Berlin. Acum i-a cerut preşedintelui rus să uzeze de influenţa sa pe lângă liderul Ramzan Kadirov, de a pune capăt violenţelor contra homosexualilor din regiune. Revenirea la un dialog dificil şi prudent este aşteptată, de partea germană. Mai ales că Londra, din cauza Brexit, Washington-ul după alegerea lui Donald Trump, Ankara unde preşedintele Recep Erdogan nu ezită să o acuze pe Angela Merkel de practici naziste, mai mult se depărtează. Subiectele abordate: lupta împotriva terorismului, Siria, Orientul Mijlociu, Ucraina, şi, bineînţeles, Donald Trump pe care Angela Merkel l-a întâlnit la Washington. Vladimir Putin chiar s-ar fi arătat interesat de personalitatea preşedintelui american. Sunt, în general, dosare pe care de-a lungul anilor Angela Merkel a căutat să le soluţioneze, prin susţinerea lui Francois Hollande. Bineînţeles, s-a vorbit, în comentariile de ieri, de un dialog al surzilor, dar poate că lucrurile nu au stat chiar aşa. Rămâne în discuţie chestiunea încrederii reciproce. Întrebată dacă vede Rusia interferându-se în alegerile germane, Angela Merkel a dat un răspuns evaziv, cum că n-ar fi fost decât „anxioasă”. La rândul său, Vladimir Putin a asigurat că ţara sa nu a intervenit niciodată în chestiunile interne ale altor ţări. Angela Merkel nu a dorit să mai comenteze. În limbaj diplomatic, tăcerea este uneori mai elocventă decât locvacitatea searbădă.
