Pentru „Polymarket”, una dintre platformele redutabile, pe piaţa analizelor şi predicţiilor, din mai multe domenii, pe care o citează „Adevărul”, pentru că l-ar fi indicat corect pe Donald Trump drept câştigător al alegerilor din SUA, deşi impecabile, de-a dreptul, s-au dovedit şi sondajele din Germania, premergătoare recentelor alegeri parlamentare, Călin Georgescu nu mai are prima şansă, atinge acum doar 23%, în perspectiva apropiatelor alegeri prezidenţiale, fiind devansat… de Nicuşor Dan, creditat cu 44%. Aflat sub control judiciar, candidatul independent Călin Georgescu, susţinut –la nivel declarativ de AUR, POT şi SOS România- are o serie de interdicţii, care evident nu sunt uşor de surmontat. Toată tevatura, în care ne regăsim, de ceva vreme, circumscrisă „interesului naţional”, se rezumă la excesul opiniei proprii. Susţinătorii lui Călin Georgescu, care nu mai sunt dispuşi să cauţioneze nici un alt contracandidat, în pofida a tot ceea ce află, adoptă o gesticulaţie vulturească, dar poţi lăsa toate ferestrele deschise „nu zboară”. Trăim într-o lume a disoluţiilor incomplete şi a coagulărilor întârziate. Jubilaţia de a vocifera, fie şi aiurea, a devenit vocaţia liderului AUR, care nici el nu crede ceea ce clamează. Prea expeditiv, tocmai când s-ar impune răgazul reflexiei, capricios, când ar trebui să fie exact, inapt să-şi dozeze spontaneitatea şi să se depăşească în idiosincraziile şi compelzenţele sale. Fiindcă mitingul de la Bucureşti, cu participanţi aduşi de prin ţară, în afara unor provocări la adresa jandarmilor, n-a arătat nimic altceva. Zgomot şi gâlceavă de doi lei. De la Călin Georgescu, tot ce am înţeles până acum este că ni se propune să trăim după alte rânduieli, considerându-se un erou al naţiei, prin faptul că ne-a readus în atenţie vibraţia amorţită a propagandei legionare, abia acum, prin nu puţine idei maladive, preluate parcă din „Cărticica şefului de cuib”, menite a cataliza un vot greşit. Uluiala se resimte. Am decriptat pericolul extremei-drepte, în dimensiunile ei mai exacte, reamintesc aportul serviciului de specialitate de la Dolj, la schilodirea democraţiei, doar când pericolul fusese întărâtat şi chiar coagulat. S-au trezit din nou şi suveraniştii de mucava, fără să ştie măcar ce sunt ăia. Asta e moştenirea a 10 ani de „lucru bine făcut”, asta e zestrea lăsată, fără testament, de Klaus Iohannis, care n-a avut altă grijă, în afara propriului confort, decât blocarea prin orice mijloace a adversarilor politici. Unii trimişi la închisoare, vezi cazul Dragnea, mai mult fiindcă îl incomodau. Şi acum ce vedem, frecându-ne la ochi? Nimic altceva, decât cum la Realitatea, unul din locotenenţii lui Călin Georgescu, Horaţiu Potra, ex-mercenar congolez, acum prin Dubai, de unde i se cere extrădarea, se spovedeşte cu seninătate, că de mai mulţi ani discută cu Frank Timiş despre o sponsorizare consistentă pentru Călin Georgescu în tentativa luării cu asalt a Cotroceniului. Călin Georgescu este un limitat, preparat de mai multă vreme, bine consiliat, care şi-a confecţionat o strategie electorală fără asemănare în lumea democrată, cu ingrediente de sorginte militară. Ajunşi unde suntem, fiindcă toată presa lumii vorbeşte despre alegerile din România, nu ne mai putem salva decât prin runde de dialog televizate, între candidaţii la alegeri, aşa cum se întâmplă peste tot. Călin Georgescu, ajutat enorm, realizase la timp cum trebuie „jucat”, în nişte alegeri prezidenţiale, care mereu au avut o cheie proprie, fără comună măsură cu votul popular. Descreşterea lui în sondaje, este una firească, după cum problemele lui, deloc minore, cu justiţia, sunt altceva, şi rămâne de urmărit deznodământul.
