Exact de ce n-avea nevoie Moscova!

0
380

Mai multe mii de persoane au adus, ieri de dimineaţă, un ultim omagiu lui Boris Nemţov, asasinat, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în plină stradă, la Moscova, lângă Kremlin – simbolul puterii ruse – în timp ce se plimba acompaniat de Ganna Durritska, o ucrainiancă din Bila Tserkova, la 70 kilometri de Kiev. Ceremonia religioasă ortodoxă s-a desfăşurat la Centrul Sakharov din Moscova, unde, printre cei prezenţi, s-au aflat ambasadori ai ţărilor europene, oficiali străini, precum şeful diplomaţiei lituaniene, Linas Linkevicius; primarul capitalei Letoniei – Riga -, Nils Usakovs; vice-ministrul polonez de externe, Kondrad Parolik; fostul premier britanic, John Major, dar şi Tehn Tefft, ambasadorul SUA în Rusia, care a prezentat „profunde condoleanţe din partea preşedintelui şi a poporului american la moartea unui mare patriot rus”. Coroane de flori au fost depuse din partea premierului rus, Dmitri Medvedev, în timp ce mai mulţi membri ai guvernului său, între care vicepremierii Arkadi Dvorkovitci şi Serghei Prikhodka, au participat efectiv. Alţi lideri occidentali, printre care preşedintele Senatului polonez, Bogdan Borusewicz, deşi au dorit să participe la funeralii, au declarat că nu au primit permisiunea, ca răspuns la sancţiunile europene contra Moscovei. Eurodeputata letonă, Sandra Kalniete, a spus că i s-a refuzat intrarea, pe aeroportul internaţional Sheremetyevo din Moscova. Oricum, evenimentul a stârnit o vie emoţie în lume, fiind pentru prima dată când un fost demnitar politic, devenit opozant, este asasinat în condiţii neelucidate. Anchetatorii ruşi, care au eliberat-o pe Ganna Durritska, după interogarea firească, rămân confuzi, nestabilind cu certitudine vreo pistă: crimă politică, act iniţiat de islamişti, ca răspuns la susţinerea publicaţiei satirice franceze „Charlie Hebdo”, sau o moarte legată de conflictul ucrainian, orchestrată de „elemente radicale”. Executarea lui Boris Nemţov în plină stradă pică prost pentru Kremlin, într-un moment în care nu avea nevoie de aşa ceva, în plan internaţional. Chiar dacă Boris Nemţov era iniţiatorul unor proteste ale opoziţiei, pregătind, cum anunţase, un dosar cu probe elocvente despre amestecul armatei ruse în Ucraina, toate acestea nu era motive solide de eliminare a unui adversar politic cu o susţinere populară slabă, cu un trecut îndoielnic şi blamabil, din vremea marilor privatizări care „au distrus ţara”. Un Boris Nemţov viu era mai comod Kremlinului decât un Boris Nemţov mort, în condiţii suspecte. Naţionaliştii ruşi, dar şi anchetatorii susţin, în acest moment, acelaşi lucru: crima a fost minuţios pregătită, dorindu-se „un maidan la Moscova”, adică o destabilizare. Vladimir Putin şi puterea de la Kremlin trebuie să ofere o variantă credibilă într-un moment în care tandemul european Francois Hollande – Angela Merkel forţa ieşirea din logica războiului. Mai mult, doreau să sugereze că viitorul Europei se scrie cu stilou european. Şi singura Europă viabilă şi rezonabilă, aptă pentru un parteneriat strategic şi cultural cu Rusia, este o Europă de la Atlantic la Ural. Dacă avem în vedere că, astăzi, şeful guvernului italian, Matteo Renzi, va fi la Moscova, unde îl va întâlni pe preşedintele Vladimir Putin, în căutarea unei susţineri în dosarul libian, înţelegem mai bine aşezarea pieselor pe tabla de şah. Italia se află în prima linie a afluxului zecilor de mii de refugiaţi, care sosesc de pe coastele libiene, încât mesajul lui Matteo Renzi, anunţat în prealabil, este următorul: dacă Rusia – membru permanent al Consiliului de Securitate –  se întoarce la masa comunităţii naţionale, atunci este clar că Putin vrea să iasă din Ucraina. Italia, tradiţional partener comercial al Rusiei, care, la rândul său, îi livrează gaze, are tot interesul să facă parte din procesul diplomatic, aflat în curs de derulare.