Eugen Georgescu – „prefect” la timpul trecut

Nu l-am considerat niciodată prefectul Doljului pe Eugen Georgescu. Ci doar reprezentantul temporar al Guvernului în teritoriu. Funcţia de prefect incumbă exigenţe aparte, stipulate de lege, supleţe administrativă, tact desăvârşit, calm instituţional, o brumă de cultură şi un ireproşabil comportament civic. Nu avea nimic din toate astea şi, doar dintr-o eroare impardonabilă, reparată târziu, a exercitat, cu caracter temporar, funcţia publică de prefect al judeţului Dolj, din care a făcut numai rău şi numai prostii, prin stupiditate şi inadecvare. Nu mai facem inventarul. Oricum ticăloşia este uneori un viciu derivat. Ajuns funcţionar public, printr-un aranjament dubios, la fostul MTS, în numai trei zile, a clămpănit după aceea, zdrobit de propria-i importantă, despre respectarea legii. Pe care o „respectase copios” la SCLDP Dolj, unde ajuns director, s-a autopremiat cu vreo 400 milioane lei vechi. În condiţiile unui salariu bun. Poveste încă neterminată prin instanţele judecătoreşti. Abandonarea filmului năucitor al faptelor comise de Eugen Georgescu nu înseamnă şi uitarea lui. Şi a venit scadenţa. Bascularea din funcţie, prin hotărâre de guvern, nu merită multe comentarii, în afara aceluia că a fost greşit introdus în organigrama Instituţiei Prefectului Dolj, cum am mai spus. Ca subprefect, mai întâi – fiindcă nu avea serviciu –, recompensă a activismului politic, plasat brambura apoi în următoarea răspundere publică, în ordine ierarhică, din lipsă de soluţii. Nu i-a venit nici lui să creadă, când a ajuns unde a ajuns, şi asta la Craiova, centru universitar, fiind când perplex, când arogant ca un vechil în haine scumpe, cu autoturism la scară. Efortul de a gândi logic îi provoca inflamaţiuni şi crampe. Vag stingher de impura coregrafie, mediocru şi veleitar, uleios ca o delaţiune în care este expert somnambulic, cinic ca un abur toxic, deopotrivă umil şi înzestrat să se gudure, să pupe sau să scuipe, după cum este cazul, a încercat doar combinaţii oportune, stârnind uimire, antipatie şi lehamite. Eugen Georgescu nu poate fi vindecat, reorientat, strunit, deşi a mimat, a gesticulat, s-a străduit să-şi confecţioneze alibiuri, să-şi cosmetizeze portretul. Mai clar, plecă dintr-o demnitate publică, pentru care nu a avut minimă vocaţie. Motivele demiterii sunt mai de grabă complexe, dar cert este că paharul reproşurilor la adresa sa se umpluse demult. Rareori, liderul PD-L Dolj, Radu Berceanu, s-a văzut într-o asemenea situaţie limită încât să considere că „ajunge”. Şi aici este vorba şi de relaţia rece, nefirească, toroipănistă chiar, cu primarii – indiferent de culoarea politică – cazul „Bechet”, aflat în cercetarea DNA – Serviciul Teritorial Craiova, dar şi de abordarea iraţională, în dispreţul legislaţiei existente, a poveştii SC DA Şimnic, pe consilierea lui Eugen Marinescu, în care Prefectura Dolj a pierdut în peste 200 de cauze, răspândite pe la toate instanţele din ţară. Este un record greu egalabil. Cum s-a ajuns la soluţia Eugen Georgescu ca reprezentant al Guvernului în teritoriu rămâne o enigmă. S-a luat în calcul, probabil, doar ceea  ce se percepea la suprafaţă şi ca suprafaţă. Când nimeni nu mai tânjea după scandalul acut şi după afectele mlăştinoase. Sistematizându-ne reproşurile, putem repeta doar că… a fost o eroare. Dar una imensă. Din care se poate învăţa. Şi-a cosmetizat adevăratul CV, în zonele lui sensibile, care, cunoscut cu adevărat, ar fi îndemnat la prudenţă pe cei care l-au recomandat la MAI pentru funcţiile încredinţate. De ieri, Eugen Georgescu este „prefect” la timpul trecut. Deloc regretat. Se pregăteşte Eugen Marinescu, director în Prefectura Dolj, fiindcă este greu de presupus că noul reprezentant al Guvernului în teritoriu, Nicolae Giugea, va cauţiona toate prostiile făcute. Şi dacă acesta se va îndârji de la o zi la alta, împotriva te miri cui, pe nenorocitele de criterii politice, nu va avea decât de pierdut.