Gânduri la început de an!

0
174

2021 –care marchează debutul celui de al treilea deceniu dintr-un nou mileniu- şi-a intrat în drepturi depline şi de astăzi, cum am auzit că se clamează „la treabă”. Sărbătorile de iarnă vor mai avea în Sf. Ioan Botezătorul, de peste câteva zile, care proroceşte venirea lui Iisus Hristos, un moment de referinţă, şi se cam termină. Vom mai privi o vreme înapoi spre anul care s-a dus, fără nicio nostalgie, fiindcă prea ne-a pus la grea încercare cu pandemia de Covid, de care n-am scăpat, dar în principal ne interesează provocările care ne aşteaptă, animaţi de speranţa, deloc tonică, a revenirii la normalitate. O normalitate care se va amâna sine-die, deşi jinduim după ea, regretând că n-am ştiut să o precupeţim, cum se cuvenea, când am avut-o. Cum va fi 2021 este greu de estimat. Şi peste tot în lume, noul an în care am intrat este privit cu circumspecţia de rigoare. Oricum prima mare unanimă dorinţă rămâne de bună seamă potolirea pandemiei, îndiguirea acesteia, posibilă după începerea campaniei de vaccinare, decuplarea de la orice formă de carantină. Sună frumos îndemnul mobilizator „să nu ne dăm bătuţi”, dar ţesutul nostu social nu mai pare apt de mari izbânzi colective. Nu mai trăim demult sub semnul unei solidarităţi pe care poate am avut-o cândva, deşi de heirupuri civice am mai avut parte. Nu simulacre de solidaritate hrănite de o emotivitate parohială, false exigenţe colective, de natură să excludă simultan emenciparea liberală a individului, ci o răbdare binevoitoare a unora faţă de ceilalţi. E greu, fiindcă a supravieţui pe bază de isteţime este sau a devenit cea mai echivocă virtute naţională. Ea oferă spectacol unei populaţii căruia nu-i reuşeşte sprintul pentru că îi reuşeşte prea uşor fenta. Stimulează proliferarea înzestrărilor secunde pe socolteala calităţilor primare, cardinale. Într-o ambianţă a ingieniozităţii individuale, în care fiecare se aranjează să eludeze principiile incomode şi criteriile inflexibile, categoriile reflexiei, ca şi cele ale acţiunii se relativizează ireversibil. Valorile devin o problemă de conjunctură. Săracii sunt culpabilizaţi pentru că sunt săraci, consideraţi leneşi sau proşti, iar bogaţii sau cei care au reuşit în viaţă sunt culpabilizaţi pentru că sunt bogaţi, adică… sunt necinstiţi. Se cultivă ura de ani buni şi o răcoare cinică pune sub privirile noastre impasibilă stăpânire pe sufletele tinerilor, în vreme ce vârstnicii devin fie arţăgoşi, fie servili. Bolile noastre, cu tenta lor de originalitate nu sunt şi ale altora de pe continent. Ce vedem pe scena politică, spre care vrem nu vrem trebuie să privim nu induce, deocamdată, un sentiment de mare încredere şi însăşi actorii politici nu sunt dispuşi în a oferi mari revelaţii, ci mai degrabă aceeaşi prestaţie uscată lipsită de fiorul îngrijorării faţă de soarta ţării. Am vrea să ne înşelăm, în astfel de evaluări pesimiste, dar dincolo de mişcări coregrafice nesemnificative lipseşte armătura necesară instituirii unei armonii sociale de care avem atâta nevoie. Să urmărim totuşi fără a ne pripi în etichetarea lucrurilor, cum vor evolua noile entităţi administrative, destul de heteroclite, rezultate în urma alegerilor locale din septembrie anul trecut, şi, în egală măsură care va fi prestaţia noilor parlamentari, bănuiţi a fi mai vioi şi poate mai plini de tact. Patriotismul real e un cult al virtuţilor neamului, dublat de o acută conştiinţă a limitelor. Or, patriotismul când e trăit până la capăt, e străin de orice variantă a confortului. El savurează fără îndoială splendorile sufletului naţional şi crede tenace, depăşind toate dezamăgirile, în forţa şi norocul ţării. În momentele de criză, şi trăim aşa ceva, el poate îmbrăca veşmântul paradoxal al disperării. La începutul anului 2021, Doljul –judeţul în care trăim- nu ia un nou start, ci continuă proiectele demarate pe multiple planuri, pregătind alte şi alte proiecte care să îl ranforseze din punct de vedere economic şi cultural. Cu mulţi oameni de bună calitate, în roluri importante de decizie, Doljul poate aspira îndreptăţit la noi şi noi împliniri, prin tenacitatea, inventivitatea şi hărnicia locuitorilor săi. Dacă n-a nins, ca în alţi ani, totuşi a plouat consistent, semn bun pentru anul care începe.