Lecţia nemţească de administrare a penitenciarelor, dar şi modul în care autorităţile germane au înţeles să-i sprijine pe deţinuţi în tot ceea ce înseamnă procesul de reîntoarcere în societate par să reprezinte modelul perfect şi pentru penitenciarele craiovene. De departe, principala necunoscută pentru orice fost condamnat, care iese pe porţile închisorii, este aceea dacă îşi va găsi sau nu un loc de muncă, dacă va fi acceptat sau nu de societate. Nu doar în România, ci şi în ţări mult mai dezvoltate precum Germania. Tocmai de aceea, în multe închisori din străinătate, deţinuţii sunt încurajaţi să muncească chiar pe parcursul executării pedepsei.
Fără a atenta vreun moment la drepturile ce se cuvin deţinuţilor, penitenciarele germane dau o puternică impresie de rigurozitate. Regulile sunt respectate întocmai, iar deţinuţii sunt trimişi la muncă, nu doar pentru a mai scuti din cheltuielile comunităţii, ci şi pentru că, astfel, şansele de recidivă scad în mod considerabil. În România, în schimb astfel de iniţiative sunt abia la început.
Foarte important ar fi, în opinia celor care s-au implicat de-a lungul timpului, într-un fel sau altul, în reintegrarea persoanelor private de libertate să fie reintrodusă în mod obligatoriu munca în penitenciare. Asta pentru că, nu de puţine ori, cei care s-au gândit să le întindă o mână de ajutor foştilor deţinuţi au avut surpriza să fie refuzaţi sau să primească reclamaţii din partea angajatorului. În plus, revenind la modelul german, acesta oferă o lecţie şi din acest punct de vedere. În multe din penitenciarele din Germania, pe lângă faptul că munca este obligatorie, deţinuţii sunt şi responsabilizaţi. Aceştia, prin activitatea lor, trebuie, spre exemplu, să plătească abonamentul lunar la televiziune. Atenţie! Nu este acceptată sub nici o formă contribuţia financiară a familiei. Desigur, există şi posibilitatea refuzului, însă, deţinutului respectiv îşi asumă această decizie pentru că ea atrage după sine o serie restricţii. Scutiţi sunt de la muncă doar puşcăriaşii violenţi, dar şi cei cărora vârsta ori boala nu le mai permite să lucreze.
Se aşteaptă sprijin din partea comunităţii
Toate aceste aspecte au fost surprinse într-un film realizat de reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) din România în trei închisori din Germania, cu sprijinul fundaţiei „Konrad Adenauer”, şi prezentat ieri la Penitenciarul Craiova. Pelicula imortalizează, însă, pe lângă infrastructura şi condiţiile excelente, şi o serie de neajunsuri pe care autorităţile germane mărturisesc că le întâmpină, valabile de altfel şi în cazul penitenciarelor autohtone. În ciuda multitudinii de programe de calificare şi recalificare profesională, societatea şi în special angajatorii se arată în continuare rezervaţi în a-i accepta pe foştii puşcăriaşi. „Chiar dacă în penitenciarele din Germania condiţiile sunt mai bune, problemele lor sunt şi a le noastre. Avem nevoie de o relaţie mai strânsă cu societatea civilă pentru a ajuta persoanele private de libertate să se integreze. Noi asigurăm premisele pentru reintegrarea socială, îi ajutăm să înveţe meserii, să capete abilităţi, apoi însă societatea este cea care are un rol major. Afară trebuie ajutaţi. Este necesar suportul din partea instituţiilor, a Ong-urilor şi chiar a Bisericii. Reintegrarea presupune că, în momentul în care părăseşte penitenciarul, persoana privată de libertate să se susţină singură”, a declarat comisar Adrian Becheanu, directorul Penitenciarului Craiova.
„Un fost condamnat angajat înseamnă o victimă în minus”
Pornind de la filmul realizat de ANP, reprezentanţii celor trei închisori craiovene au organizat ieri o dezbatere la Penitenciarul Craiova, intitulată „Penitenciarul – o soluţie?”, la care au participat şi membrii ai societăţii civile, ai mai multor instituţii cu rol în reintegrarea deţinuţilor, dar şi foşti lucrători de penitenciar. „Întâlnirea de astăzi (n.r. ieri) are tocmai rolul de a ne ajuta să găsim un răspuns la întrebarea aceasta, dacă penitenciarul mai reprezintă o soluţie. În penitenciar intră persoane cu grave carenţe educaţionale, care nu au instruire şi au comis o faptă pentru care plătesc. Tocmai acesta este rolul lucrătorilor din penitenciar, de a umple aceste goluri. În plus, noi avem o vorbă: un fost condamnat angajat înseamnă o victimă în minus”, a precizat Daniel Barbu, purtător de cuvânt al Penitenciarului de Minori şi Tineri din Craiova.
