Adevărata bogăţie a Bistreţului

La Bistreţ mergeai odată să cumperi peşte, un fitofag cu carnea albă şi dulce, care nu are oase şi nu se sfărâmă pe grătar. Acum, dacă baţi drumul până în bălţile lui, ai să te alegi, într-adevăr, cu câteva kilograme de peşte, cumpărate de la unul dintre ţigănuşii care dau din mâini pe marginea drumului, ai să te delectezi cu imaginea Dunării care luceşte, plumburie, precum cerul unei toamne târzii, şi ai să te întorci cu povestea unei localităţi care nu mai vrea să ştie de sărăcie.

Ochiurile de apă, altădată pline de peşte, pentru care erau căutaţi cei din Bistreţ, nu mai sunt ceea ce au fost. Fosta mare baltă a localităţii, pe care o împărte administrativ cu comuna învecinată, Cârna, este acum abandonată şi seamănă cu o mlaştină la care nici un pescar, cât ar fi de amator, nu şi-ar pierde timpul. “Nu mai este nimic, s-a degradat totul din această baltă, care este acum abandonată. De peşte, nici nu mai poate fi vorba”, spune primarul Cristiana Antonie. Pe lângă această baltă, mai există alte două ochiuri de apă, ambele la Călugăreni. Unul dintre ele a reuşit să fie concesionat unui investitor, care l-a repus în circuit, populându-l cu peşte şi deschizându-l pescarilor care, ca la orice baltă privată, trebuie să plătească pentru a-şi întinde undiţele. Ajutată de natură, comuna nu e sortită, totuşi, să ţină post negru de peşte. De cum o coteşti spre satul Bistreţul Nou, Dunărea îşi arată spinarea, lucind ca metalul într-o zi de toamnă, cum a fost cea de ieri. Oamenii s-au împăcat cu fluviul care le-a făcut, cu câţiva ani în urmă, dezastru prin gospodării, multora încurcându-le vieţile, şi acum pescuiesc liniştiţi pe malul ei.

“Sunteţi curioşi pe ce mă bazez? Pe fondurile europene”

Unul din peştii mari cât braţul pe care-l scot din apele fluviului poţi să-l cumperi, aşadar, la întoarcere, de la cei care îşi pescuiesc clienţi pe marginea drumului. Poate că ai fi plecat cu imaginea unui sat lăsat fără cea mai mare bogăţie a sa, peştele, dacă primarul comunei, Cristiana Antonie, nu ar fi ţinut să te contrazică: “Nu mai are balta peşte, într-adevăr, dar o să o facem noi să aibă. Bistreţul trebuie să fie şi altceva, nu doar un sat pescăresc, care şi-a pierdut farmecul şi a ajuns la o sărăcie care îl urâţeşte”. Spuse cu atâta încredere, vorbele primarului au un efect aproape magic, simţi că, aici, la poalele Dunării, orice se poate, chiar şi ieşirea din criza care bântuie nu numai satele, chiar toată ţara. “Sunteţi curioşi pe ce mă bazez? Pe fondurile europene”, vine imediat răspunsul. “Fondurile europene sunt bune dar trebuie să ştii ce vrei să faci. După ce ai Studiul de Fezabilitate, trebuie să-l urmăreşti îndeaproape. Adică, mai pe româneşte, trebuie să-ţi treacă ţie, ca primar, totul prin mâini. Dacă se implică mai mulţi, mai târziu dau vina unii pe alţii şi nu iese absolut nimic. A avut o astfel de experienţă cu o firmă de consultanţă şi m-am lecuit, acum ştiu ce am de făcut”, spune, cu autoritate, primarul Cristiana Antonie.

O investiţie de 2,5 milioane de euro

Cea mai bună dovadă este un proiect cu finanţare europeană care a adus în Bistreţ nu mai puţin de 2,5 milioane de euro. Adică bugetul comunei multiplicat de câteva zeci de ori. “Poate că e cel mai mare şi mai important proiect al nostru. Îmi amintesc că, în 2008, în decembrie, când toată lumea alerga după cumpărături, eu stăteam la uşile Prefecturii ca să depun acest proiect, pe care tocmai acum l-am încheiat”. Cu aceşti bani, s-au asfaltat străzi pe o lungime de 7 kilometri în Bistreţ şi Posca şi s-a introdus reţea de apă şi canalizare în satul Bistreţul Nou. “Tot buchisind prin domeniile de accesare a fondurilor, am găsit un proiect prin care putem să-i branşăm gratis pe  locuitori, iar banii să vină la bugetul local. E un lucru avantajos pentru oameni şi vreau să-l pun în aplicare”, mai spune primarul. De altfel, satul Bistreţul Nou urmează să fie rezolvat întrutotul la capitolul infrastructură, reprezentantul Primăriei având în plan să pietruiască, tot aici, străzile cu fonduri de la bugetul local. Al doilea proiect care aşteaptă pe ţeavă este reabilitarea şcolii cu clasele V-VIII din satul Bistreţ. “Pentru şcoli sunt dispusă să fac orice fiindcă avem copii mulţi care merg la şcoală, peste 500 de elevi, avem profesori serioşi care îşi dau interesul la ore şi merită să aibă şi o şcoală frumoasă”, este crezul primarului.

Azilul de la Plosca

Bistreţul are, însă, cel mai mult de câştigat de pe urma ataşamentului pe care Cristiana Antonie îl are faţă de oamenii de aici. Deşi a ajuns în această comună datorită serviciului, lucrând mulţi ani ca inginer agronom, actualul primar spune că este datoare să facă mai mult pentru bătrânii satului, generaţia braţelor care munceau odată câmpurile până la ultimul fir de iarbă şi care acum a ajuns să se sprijine într-un toiag. “Sunt peste 300 de bătrâni în comuna noastră şi, atât cât pot, pentru că aşa e creştineşte, mă simt datoare să am grijă de ei”. Primarul are în plan să construiască un azil în care cei mai bolnavi dintre bătrâni, care mai sunt şi abandonaţi de copii, să-şi găsească liniştea. “Vreau să fie un centru curat, cu cantină, cu spălătorie, medic, tot ce le trebuie la această vârstă. Am ales şi locul – în fostul CAP – şi vom face acolo acest azil anul viitor”. Deşi nu-i place să se laude cu acest lucru, un nunmăr foarte mare de proprietari de teren, care acum nu mai pot să-şi cultive proprietăţile, au câţiva bănuţi pentru a-şi cumpăra un litru de ulei sau o căruţă de lemne de pe urma carnetelor de rentă  viageră, pe care tot actualul primar, funcţionar pe atunci, le-a întocmit fiecăruia.

Un destin împletit cu apele Dunării

Prăduit odată de apele învolburate ale Dunării, Bistreţul începe abia acum să-şi revină. Sunt destul de multe case vechi, cu acoperişurile înnegrite de ploi şi tâmplăria cojită de ploi, dar poţi să vezi, ici şi colo, şi clădiri noi, solide, cu ferestre largi, de parcă proprietarul ar vrea să-ţi transmită că are de gând să-şi petreacă mulţi ani în aceste locuri. “Cât pot, încerc să dezvolt comuna asta. Să aibă apă, canalizare, străzi, dispensar, o piaţă frumoasă, un cămin serios în care să îţi primeşti oaspeţii. Vreau ca tinerii care au rămas aici, şi nu sunt puţini, să nu ducă o viaţă aspră, urâtă, ci să aibă un minimum de confort care să-i facă să iubească şi mai mult aceste locuri ale noastre, care, de altfel, vedeţi ce multă bogăţie naturală au”. Poate că tocmai tinereţea îl face pe acest primar să simtă instinctiv ce dorinţe au familiile ajunse la maturitate. “Pe unii dintre ei, care ştiam eu că deţin animale – fiindcă la noi se cresc multe animale – i-am chemat şi le-am spus ce trebuie să facă pentru a accesa nişte fonduri europene pentru dezvoltarea micro-fermelor. Am scris vreo 40 de dosare şi aşteptăm dintr-o zi în alta să vedem dacă s-au aprobat”, spune cu însufleţire Cristiana Antonie. Fiecare familie ar urma să primească pentru dezvoltarea afacerii câte 1.500 de euro pe an, timp de cinci ani. În aceşti tineri, care sunt adevărata bogăţie a Bistreţului, comuna îşi pune acum toate speranţele.

“Bistriceanca”, mândria satului

Dacă ai întreba un locuitor din Bistreţ de ce este cel mai mândru în satul lui, ar răspunde fară să stea pe gânduri: “Bistriceanca”. Frumoasa comunei este, de fapt, un grup folcloric din care fac parte tineri şi tinere care, pe lângă frumuseţea vârstei, sunt înzestraţi şi cu un talent muzical excepţional. “Cântă foarte frumos şi joacă, n-ai cum să nu-ţi placă tinerii noştri”, se făleşte, la rândul lui, şi primarul localităţii, Cristiana Antonie. Văzându-i dedicaţi folclorului, autorităţile au investit în garderoba artiştilor – singurul detaliu care mai lipsea – aşa că pot fi văzuţi acum pe scenele petrecerilor câmpeneşti purtând încântătoarele costume populare.

La recensământ, au ieşit mai puţini

În comuna Bistreţ, cu tot cu cele trei sate ale sale, locuiesc cu maximă exactitate 4.150 de locuitori. Nici mai mulţi, nici mai puţini, spune primarul Cristiana Antonie, întrucât aşa a dat rezultatul final al recensământului, care tocmai s-a încheiat. “Este o cifră nu sigură, ci foarte sigură. Am urmărit pe fiecare recenzor în parte, fiindcă nu poţi să te laşi pe mâna lor. Unii mai spuneau că le-a spus nu ştiu ce babă că într-o curte nu locuieşte nimeni, dar i-am întors înapoi. Am făcut numărătoarea ca la carte”. În evidenţele Primăriei, erau trecute, până acum, 4.300 de localnici.

“Dunărea Bistreţ”, un gol în portofel

Fanii echipei de foltbal “Dunărea Bistreţ”, care sunt cam toţi locuitorii cărora le place acest sport, continuă să-şi susţină favorita chiar dacă trece acum prin probleme financiare. Cum echipa este subvenţionată din bugetul local, autorităţile nu au mai reuşit să o menţină în divizia D, regăsindu-se acum în grupa Elită. “Vestea bună e că nu vom renunţa la această echipă. sunt mulţi fani în locaitate şi pentru aceştia voi încerca să găsesc sponsori, să atrag nişte bani numai să o menţinem în competiţie”, a spus primarul comunei. Fiind o echipă cotată la nivelul comunelor, “Dunărea Bistreţ” are, totuşi, un lucru pe măsură: stadionul, care pe lângă faptul că e amplasat în centrul localităţii, mai este şi bine întreţinut.

Cele mai pricepute plăcintărese

20 de tinere din comună ştiu că prepare cele mai bune plăcinte, făcute după manual. Prin intermediul unui proiect european, acestea s-au instruit cum să preparare aluatul, cum să-l modeleze şi să-l asezoneze cu umpluturi care mai apetisante – specialitatea casei fiind cele cu telemea de vacă. “Am profitat de nişte cursuri de formare profesională şi am instruit în domeniul patiseriei mai multe fete din comună. Acum ele ştiu să prepare plăcinte care sunt mai bune decât cele pe care le fac mamele lor”, spune râzând primarul Cristiana Antonie, care a gustat din produsele lor şi e pregătită să depună mărturie că fetele sunt maestre într-ale aluatului.

La gura sobei, dar cu cartea-n mână

Primarul îi pune cu burta pe carte pe locuitorii din Bistreţ. Fie că vor, fie că nu vor, unii dintre sătenii care au în gospodărie animale vor fi obligaţi, în această iarnă, să vină la cursurile de instruire în domeniul zootehniei. “Cursurile sunt gratuite şi nu văd de ce nu ar participa. Ştiu că le este mai comod să stea la gura sobei şi să se odihnească după ce au muncit toată vara, dar e bine pentru ei să cunoscă şi ce spun specialişti în creşterea animalelor. Aşa că o să-i cam oblig pe unii dintre ei să participe”, spune, cu hotărâre, primarul Cristiana Antonie. Pe lângă cunoştinţele avizate pe care le vor căpăta, participanţii obţin şi certificate de calificare pe care le pot folosi dacă se gândesc să acceseze fonduri europene.

100 de hectare cu nisip îşi aşteaptă stejarii

Primăria Bistreţ are depus, la Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj, u proiect de împădurire a unei suprafeţe de 100 de hectare cu stejar. “Am depus deja de  două ori acest proiect, dar nu m-am lăsat şi l-am mai depus o dată. Acum aşteptăm să vedem dacă ne-a fost acceptat”, spune primarul Cristiana Antonie. Stejarul a fost ales de specialişti după ce au constatat că e cea mai bună specie care se fixează nisipurile mişcătoare care se regăsesc pe o latură a comunei.

LAURA MOŢÎRLICHE şi ANA-MARIA GEBĂILĂ