Premierul Ilie Bolojan îşi păstrează, până acum, cumpătul, cu aparentă emotivitate parohială, nu dă cu pumnul în masă şi nici nu „aruncă pălăria pe pământ”, la ameninţările partenerilor de coaliţie, atât în discuţii interne, cât şi în mesaje publice: a promis că îşi va da demisia, este adevărat, dacă nu primeşte sprijin în reducerea numărului de angajaţi în primării. Numai că la această temă, deşi vine din administraţia publică locală, nu s-a arătat deloc prea pregătit, deşi aşteptările erau altele. A făcut destule afirmaţii, nu toate convingătoare, simte că se află pe nisipuri mişcătoare şi anunţă înficoşător că „nu putem încheia anul acesta cu un deficit care să fie sub 8%”. Cum s-a ajuns într-un asemenea dezastru nu se explică, nici măcar superficial, contribuabilului de rând. Asta ca măsurile de austeritate, luate de guvernul Bolojan, să fie credibile. PSD şi UDMR se opun, la nivel declarativ, să taie peste 20% din posturile publice, şi nici primarii liberali nu văd cu ochi buni reforma, aşa cum e desenată, de Ilie Bolojan şi arhitecţii săi. Proiectul privind restructurarea aparatului administrativ local nu a fost depus, alături de al doilea pachet de măsuri fiscale, întrucât nu s-a ajuns la un consens în coaliţie. Pentru social-democraţi, care au cei mai mulţi primari, o iritare excesivă a acestora ar fi devastatoare. Pe toate planurile. Premierul a catalogat administraţia publică locală drept „un bloc mare de cheltuieli” cu peste 150.000 de angajaţi în aparatul propriu şi asistenţa socială. Sunt doar 129.000. Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, care este preşedintele Asociaţiei Municipiilor din România, a făcut o demonstraţie impecabilă, la rigoare mă refer, prin care a demontat „calculul” corect al personalului şi guvernul are încă două săptămâni la dispoziţie pentru a pregăti „un plan de reformă coerent”. Lia Olguţa Vasilescu a reamintit că marţi coaliţia stabilise o reducere de 25% a personalului din administraţia publică locală, dar joi premierul Bolojan a revenit şi a cerut o reducere de 45% „pentru că nu s-au făcut bine calculele”. Vasilescu a atras atenţia că reducerea unui număr mare de posturi, fără modificarea prin lege a pragului minim necesar pentru înfiinţarea unei direcţii, ar duce la desfiinţarea acesteia, iar primarii ar rămâne să semneze singuri documentele administrative, situaţie care contravine Codului Administrativ. Premierul Ilie Bolojan a „lovit” dintr-un alt unghi: pentru anul în curs guvernul anunţase blocarea angajărilor în sistemul public, dar cu toate acestea cheltuielile cu salariile au crescut cu 10%, în primele 6 luni, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Ilie Bolojan ne ţine, oricum, cu masca pe figură, cum se spune, şi deşi invocă imperativul eficientizării administraţiei publice locale şi reducerea cheltuielilor neesenţiale, nu majorarea poverii fiscale asupra populaţiei, tocmai asta se prefigurează. Un exemplu impozitul pe locuinţe. Există şi nervozităţi, unele fireşti, există şi evaluări pripite, şi Ilie Bolojan ne încredinţează că are pretenţia respectării înţelegerilor convenite la nivelul coaliţiei. Mai trebuie să aibă şi înţelegerea populaţiei, şi asta este esenţial. Oricum, pentru Ilie Bolojan e mai bine să tolereze chiar critica nedreaptă, decât să încurajeze lauda nemeritată, minciuna linguşitoare, făţărnicia.
