Miercuri, 31 august a.c., Senatul Braziliei a decis demiterea preşedintelui Braziliei, Dilma Rousseff, cu 61 de voturi contra 20: exact două treimi necesare pentru o despărţire definitivă. Un vot, conform aranjamentelor din culise. Acuzată de „crimă de responsabilitate”, succesoarea lui Luiz Ignacio Lula da Silva, nu a încetat de-a lungul întregului spectacol, impecabil pus în scenă, să se declare victima unei teribile injustiţii. „Istoria va demonstra nevinovăţia Dilmei Rousseff”, a afirmat fostul ministru al Justiţiei, Jose Eduardo Cardozo, care a fost avocatul preşedintelui. Motivul principal al destituirii: cosmetizarea contabilă, care are fi permis Dilmei Rousseff să mascheze realitatea deficitului bugetar, la ultima sa realegere. Cinismul întregii poveşti: procurorul general al republicii, Rodrigo Janot, a găsit până la 1.000 de conturi în Elveţia, aparţinând reprezentanţilor partidelor braziliene „de opoziţie”, care au susţinut destituirea Dilmei Rousseff, numai că operaţiunea „mâini curate” se apropie de ei. Eduardo Cunha, fostul preşedinte al Parlamentului, şi Michel Temer, vicepreşedinte, acum preşedinte al ţării, sunt citaţi în afacerea Petrobras. De asemenea, circa 300 de parlamentari sunt acazaţi de corupţie şi alte delicte, şi printre aceştia, 36 din 38 de membrii ai Comisiei de destituire, care au votat în favoarea procedurii. Partidul Muncitorilor, căruia îi aparţinea şi Dilma Rousseff, poartă responsabilitatea crizei traversate acum de Brazilia. Din luna martie a.c., s-a început atacul împotriva preşedintelui Dilma Rousseff, programându-se demiterea ei şi, concomitent, implicarea predecesorului Luiz Ignacio Lula da Silva, acuzat în afacerea Petrobras. Comanditarul unei operaţiuni de mare spectacol, judecătorul federal Sergio Moro, un fost judecător de provicie, la Curitiba, capitala statului Parana, din Sudul Braziliei, l-a suspectat pe fostul preşedinte al Braziliei, în baza unei delaţiuni, de a fi beneficiat de avantaje, acuzându-l de spălare de bani şi ocultare de patrimoniu. Simpatizanţii fostului preşedinte au simţit că linşajul mediatic fusese orchestrat, media internaţională relatând „legitima indignare” a brazilienilor în faţa corupţie. Potrivit jurnalistului american Glenn Greenwald, figură a afacerii Snowden, marile titluri de presă n-au avut în vedere discursul monolitic, antidemocratic şi oligarhic al mediei braziliene. Interesantă este opinia hebdomadarului german „Der Spiegel”, care invocă o „lovitură de stat rece”. „Pentru prima dată de la sfârşitul dictaturii militare, cea mai mare ţară a Americii latine, este confruntată cu o profundă criză instituţională care riscă să măture toate progresele realizate în ultimii 30 de ani. O parte a opoziţiei, dar şi a justiţiei este manevrată de marile anteprize de telecomunicaţii, precum TV Globo”. Dar TV Globo nu este un izolat caz, fiindcă şi alte canale de televiziune, dar şi ziare, au adoptat un ton agresiv, cultivând procedura destituirii. Interesant este că judecătorul Sergio Moro, apropiat al partidului social-democrat brazilian (PSDB-dreapta), care nu a digerat înfrângerea la prezidenţialele din 2014, a dorit extragerea din scena politică a icoanei stângii braziliene, Lula da Silva. Există multă confuzie în tot ceea ce s-a întâmplat. Un exemplu: şef de stat destituit în 1992, în urma unui scandal teribil de corupţie, senator după 2007, Fernardo Color de Melo, a trecut de la statul de victimă la cel de judecător. Ieri, era destituit, iar astăzi s-a dovedit acuzator al Dilmei Rousseff. Căsătorit în trei rânduri, ajuns senator din partea Partidului Muncitorilor, acest dinozaur al politicii brazilienie, la 25 de ani de la destituirea sa, făcând parte din majoritatea prezidenţială, a utilizat argumentele propriei îndepărtări, pentru a justifica deschiderea procedurii de destituire a Dilmei Rousseff. Criza economică şi financiară este, a spus el, simptomul dramei braziliene, mult mai profunde – criza morală. Fără a avea în 1992 curajul unei Dilme Rousseff care a înfruntat personal, luni, timp de 14 ore, un Senat agresiv în majoritatea lui, Fernando Color a preferat să se eschiveze, mandatând un avocat să depună la Senat scrisoarea sa de demisie. Michel Temer, investit preşedinte al ţării, se află în China, la G20.
