BAC 2012: Nu se poate culege decât ceea ce se seamănă

După dezastrul din vară la bacalaureat, rezultatele la sesiunea din toamnă nu puteau fi altele decât cele care sunt: 21,47% promovabilitate în Dolj. Se va vorbi o vreme despre ele şi apoi totul va trece în uitare. Ce va aduce bacalaureatul anului viitor încă nu se ştie, dar, în linii generale, un reviriment este greu de presupus. Şi sunt multe de spus. Clamata reformare a sistemului de învăţământ, începută de două decenii, nu se mai termină şi schimbările survenite la anterioarele schimbări n-au făcut altceva decât să augmenteze o confuzie generală. Destule explicaţii ale unor dascăli încărunţiţi la catedră îşi au rostul lor, dar ele nu acoperă deplin incomodele adevăruri. Şi, într-un fel, este firesc. Lipsa motivaţiei pentru efortul învăţăturii, în condiţiile în care ideea de competenţă autentică şi respectul pentru valoare la toate palierele societăţii a devenit un truism. Apoi, indiferenţa cadrelor didactice, prost plătite, ca să nu spunem umilite, pentru propria perfecţionare, dar şi pentru procesul de instrucţie şcolară, este o altă realitate. Şi am putea continua. Din licee în care admiterea se face la nota limită nu pot ieşi absolvenţi apţi să rezolve integrale sau sisteme de ecuaţii sau să analizeze texte literare de care n-au luat cunoştinţă. Mai exact, nu se poate culege decât ceea ce se seamănă. Dacă ar trebui întreprins ceva, implementată o strategie educaţională cât de cât realistă, pentru „corectarea” rezultatelor la BAC, aceasta ar trebui să aparţină integral dascălilor cu vocaţie şi performanţă autentică din învăţământul preuniversitar de stat. În rest, totul e o gargară şi nimic altceva. Spunea într-o împrejurare deloc fericită preşedintele ţării, Traian Băsescu, că şcoala românească scoate tâmpiţi. A fost îndelung comentată rostirea respectivă, cu miezul ei de adevăr. Fiindcă „scoate tâmpiţi” când e condusă de tâmpiţi, instalaţi pe tot felul de criterii, care mai de care mai năucitoare, ei înşişi incapabili să ghideze şi să ofere modele seducătoare pentru elevi şi să impună regulamente de ordine interioară complementare celor din unităţile şcolare de referinţă. Am lecturat, după sesiunea din vară a bacalaureatului, opiniile unor profesoare de limba şi literatura română, între care una expert UNESCO pe probleme de învăţământ, în revista „Observator cultural”. În general, numitorul comun al cauzelor eşecurilor era identificat în absenţa programului de studiu individual, care să dubleze orele de şcoală propriu-zise. Mai pe româneşte, cine învaţă susţinut promovează şi BAC-ul. Peste nu puţine zile începe un nou an şcolar. Pentru anul terminal BAC-ul ar trebui să fie un bau-bau încă din prima zi de şcoală. Aici nu e vorba de venitul „minţii la cap”, ci de însăşi calitatea viitoarelor promoţii de studenţi şi nu numai, dacă ne referim la ceea ce numim forţa de muncă a acestei ţări, deşi nu puţini dintre ei au gândul plecării peste hotare.