Bicicleta – un mijloc de transport alternativ, cu impact asupra mediului

În urmă cu vreo şapte ani, asociaţia Green Revolution şi ambasada Suediei – ţară recunoscută pentru numărul mare de biciclişti – lansau proiectul „Bicicleta cu cravată”, menit să stimuleze mersul pe bicicletă, ca mijloc de transport alternativ, sănătos, cu impact asupra mediului. Proiectul s-a derulat şi poate se derulează, dar cu timiditate, potrivit datelor din spaţiul media, în Bucureşti, Cluj Napoca, Timişoara şi Braşov. La Craiova încă n-a prins, deşi numărul practicanţilor mersului pe bicicletă a crescut. Nu excesiv, dar a crescut. O statistică exactă a practicanţilor, pe raza municipiului Craiova, nu există. Deocamdată. Este evident că un asemenea proiect, sau altul similar, nu se va implementa dintr-odată şi nici nu va face adepţi pe măsura poate a aşteptărilor, dar, ca orice debut temerar, trebuie încurajat într-un context de acum cunoscut, la nivel european, cel al reducerilor emisiilor de CO2, pentru a contribui la diminuarea poluării şi a concesionării traficului. Exemplul Suediei, Danemarcei, Germaniei, Olandei, ca să ne referim numai la aceste ţări, este la îndemână. Şi dacă nu ne ispiteşte, pe unii dintre noi, acest mijloc de transport alternativ, el trebuie încurajat fiindcă va fi promovat – imperativ – cât de curînd. Şi primii săi promotori nu pot fi alţii decât administraţiile publice locale şi serviciile de resort ale poliţiei române şi locale. S-ar putea chiar prelua modele de strategie în această privinţă de la administraţiile publice locale ale ţărilor nordice, fiindcă – repetăm – începutul nu mai poate întârzia multă vreme. Modelul presupune construirea infrastructurii necesare şi asigurarea respectării regululor circulaţiei pentru siguranţa participanţilor în trafic. Premisele de la care trebuie plecat sunt simple: bicicliştii trebuie să respecte regulile de circulaţie existente, care mai pot fi completate, dar mai ales conducătorii auto au obligaţia de a proteja bicicliştii. Ceea ce momentan nu se întâmplă. În plus, importantele intersecţii de artere rutiere ar urma să fie prevăzute obligatoriu cu camere de filmat. Constituind un mijloc util de transport, accesibil şi relaxant, bicicleta poate deveni un mijloc autentic de transport alternativ. Nu vom atinge uşor – se subînţelege – performanţele Copenhagăi, despre care se spune că ar fi capitala mondială a mersului pe bicicletă (63% din membrii parlamentului vin cu bicicleta la serviciu), cu peste 12.000 de kilometri de piste (autorităţile deszăpezesc cu prioritate pistele şi apoi şoselele), dar vom putea, cel puţin, demara – în cadrul unui proiect – construirea infrastructurii necesare. Reguli obigatorii sunt şi în Danemarca: bicicliştii n-au voie să vorbească la telefon când se află în trafic, poartă căşti de protecţie, sunt obligaţi să semnalizeze cu mâna când schimbă direcţia şi să meargă cu luminile aprinse când vizibilitatea este scăzută. În fine, o multitudine de detalii asupra căruia nu stăruim. Prin lansarea unei campanii educaţionale privind mersul în siguranţă cu bicicleta, în cadrul unui plan de acţiune concret, cirscumscris planului de transport în comun – putem privi biciclistul drept un actor de seamă în transportul public. Va trebui însă să ne grăbim, ca să nu fim împinşi de la spate, fiindcă suntem în întârziere. Chiar mare. Mersul pe bicicletă este privit ca un semn de civilizaţie, ceea ce nu ne poate lăsa indiferenţi.