Căutări asidue, dar deloc zadarnice!

0
144
Odată trecut momentul iniţial al emoţiilor teribile, de acum o săptămână, în legătură cu crimele nedesluşite de la Caracal, rămâne tot mai greu de crezut că va exista un reviriment, mult dorit, în împotmolita anchetă. Se trage, într-un fel, de timp în mod deliberat. Deocamdată avem o inflaţie de ipoteze, supoziţii, polemici, dezbateri, dar puţine certitudini. Ieri, purtătorul de cuvânt al DIICOT –structura centrală- Mihaela Porime, aflată la Caracal, a confirmat reluarea cercetărilor criminalistice, în baza unui mandat de percheziţie, la domiciliul suspectului de crimă Gheorghe Dincă, în prezenţa acestuia, care va dura cel puţin 10 zile. A mai oferit şi alte detalii irelevante. În rest, nimic nou, doar fumigene, ceea ce pare de-a dreptul suspect: chiar nimeni dintre oamenii Caracalului nu este dispus să colaboreze şi să furnizeze vreo informaţie utilă anchetei? Chiar Poliţia municipiului Caracal nu are „antene” în mediul lumii interlope? Ciudat. Această tăcere nelinişteşte şi lasă să zburde ideea că proxenetismul are „ceva” rădăcini în mica localitate a Olteniei. Bizar tablou. Să circumscriem expectativa iraţională a procurorului suspendat Cristian Ovidiu Popescu, de la Parchetul local Caracal, acestei tăceri? Greu de dat un răspuns. Ar fi hazardat. Numai că lucrurile rămân complicate şi dintr-o altă perspectivă. Fiindcă dacă împotriva oamenilor politici, noi toţi avem curajul să vorbim, şi mă refer la media, fiindcă în final aceştia –oamenii politici- sunt uneori cinici, alte ori disponibili, răbdători, să încaseze lovituri, poate şi şireţi, dar au un fair-play fie el grosier sau provincial, în legătură cu magistraţii şi chiar poliţiştii s-a tăcut din gură, pentru a nu li se ştirbi reputaţia. De ce? Ultima „atrocitate” care trebuie rostită: pentru că aşa s-a instituit, că nu trebuie adusă atingere prestigiului justiţiei. Deşi magistratura a întârziat nepermis să işi facă ordine în propria casă. Şi iată ce afirmă pe pagina sa de socializare, într-un comentariu rotund, judecătoarea Adriana Stoicescu, preşedintele Tribunalului Timiş: „(…)Am creat magistratul de rit nou, fără mamă şi fără tată, aşteptând recunoştinţa veşnică a societăţii prostite şi îmbătată cu apă rece, oferind în schimb dispreţ, slabă pregătire, dezinteres. Azi îi vedem în toată splendoarea: aroganţi, abuzivi, convinşi că sunt deasupra legii şi că nimeni şi nimic nu îi poate atinge”. Sumbru diagnostic. Chiar dacă magistratura s-a întărit, dincolo de orice previziune, încât a modificat raporturile de forță între instituții, confirmându-și o poziție dominantă, uneori reprezentanţi ai ei comportându-se ca nişte subiecte politice, declaraţiile depăşind sfera judiciară –sub paravanul luptei contra corupţiei- avem acum nu doar un caz izolat la Caracal, ci o fotografie nemişcată, a incompetenţei, la care nici nu mai putem reflecta. Procurorii de aici nu pot da vina pe nimeni. Fiindcă să fii procuror cu stagiu la Parchetul local Caracal, şi să nu ai cunoştiinţă de ceea ce se întâmplă în „peisaj”, asta se cheamă, ceea ce numeau magistraţii de la „mani pulite” „corupţia mediului înconjurător”. În duel cu puterea politică, destul de frecvent, unii dintre procurori, au ajuns să se comporte ca şi cum ar avea o legitimitate superioară celei de care dispun în mod oficial. Cazul de la Caracal, emblematic din multe puncte de vedere reprezintă o lovitură năpraznică menţinerii tensiunii morale şi sprijinului care derivă din asta, acordat de opinia publică. Deocamdată, atât s-a obţinut.