Liviu Dragnea, noul preşedinte „interimar” al PSD, a avut de aşteptat până i s-a defrişat calea spre această postură de lider naţional al social-democraţilor, cel puţin până la proximul Congres, unde în anumite circumstanţe ar putea dobândi titularizarea. Ori tocmai „circumstanţele” evocate, fiind vorba de o problemă cu justiţia, îl fac deocamdată prudent şi reţinut în declaraţii, deloc belicoase la adresa opoziţiei. Până la urmă prezenţa sa la vârful PSD, chiar cu titlul de „interimat”, formulă neidentificată în statut, este o soluţie ambiguă, poate mai bună ca altele, dar şi mai precară decât ar fi fost de dorit. Beneficiarul unui discurs liniar, uneori serabăd, dar deloc arogant, cel puţin momentan, Liviu Dragnea are de partea sa o anumită experienţă politică organizatorică, să-i spunem aşa, şi o relaţie, sedimentată în timp, cu liderii social-democraţi din teritoriu. Cum în nici o demnitate anterioară nu a făcut furori, vezi proiectul de lege privind descentralizarea şi reorganizarea administrativ-teritorială, declarat neconstituţional, e mai greu de sperat că va performa în reorganizarea PSD, de care se ocupa şi anterior, ca „locotentent” al lui Victor Ponta. Spunea domnia sa, deunăzi, că în mod „involuntar, partidul a rămas un pic în umbră”. Doar un pic! Însă din această evaluare evazivă a tras concluzia imediată că „e foarte greu să fi şi un prim-ministru bun şi foarte eficient şi să fi şi un preşedinte de partid bun şi foarte eficient”. Liviu Dragnea poate fi convins că nu se adresează doar unor ageamii, când face o asemenea „constatare”, fiindcă în Europa este o cutumă ca liderii partidelor ajunse la guvernare să devină automat prim-miniştri. Avem şi situaţia, particulară, din Franţa, unde funcţia de prim-secretar al PS, nu este deţinută de premierul Manuel Valls, ci de deputatul Jean Christophe Cambadelis, din 28 mai a.c., după deruta de la alegerile municipale, când i-a succedat lui Harlem Desir. Descris ca fost troskist în tinereţe, actualul prim-secretar al PS este considerat, „un geniu politic care excelează în tactică”. Unele dintre ideile enunţate de Liviu Dragnea, vizând reorganizarea partidului, n-au sunat rău, deşi nu s-a înţeles prea bine dacă rămâne „de stânga”, se duce mai la dreapta sau nu mai ştim ce îşi propune, într-o Românie şi aşa confuză ideologic. Afirma, însă, Liviu Dragnea, un lucru care nu poate rămâne nedesluşit, şi anume că există „la vârful partidului” un personaj care l-a trădat şi pe el şi pe Victor Ponta. Trădarea în politică, prin părţile locului, e „floare la ureche”, dar Liviu Dragnea a precizat „vârful partidului”, ceea ce complică puţin discuţia. Cum nu suntem siguri că îşi va clarifica cât de curând afirmaţia, bănuielile vor rămâne în suspans, sine die. Recomandarea la o mai bună valorizarea a lui Valerică Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru relaţia sa cu ambasadele străine, cum afirmase imediat „după înscăunare”, a părut… interesantă. Prezent la Craiova, săptămâna trecută, la Conferinţa Judeţeană a PSD Dolj, Liviu Dragnea a spus câteva lucruri de circumstanţă. Paradoxal, nu şi-a mai reamintit, cum ar fi dat bine, faptul că primul său loc de muncă a fost la IUG Craiova, ca inginer. Un debut, în viaţă, se uită mai rar, şi nu de oricine. Cât despre relaţia sa cu premierul Victor Ponta, descrisă repetat ca fiind una de încredere reciprocă, timpul ne va lămuri. Printre rândurile unor declaraţii curtenitoare se poate decripta că şi „prietenia trainică” poate deveni perisabilă. Mai ales în politică.
