Estompată, de-a dreptul la noi, cu referinţe anemice, chiar din partea organizaţiilor sindicale, suficient de vocale în alte momente ale anului, ziua de 1 mai a prilejuit în alte ţări, din Europa şi din lume, manifestări adecvate. Salutar totuşi gestul ministrului Muncii, Marius Budăi, de a face o referire pertinentă, pe contul său de Facebook, clamând că „trebuie să fim solidari şi să rămânem centraţi pe nevoile oamenilor afectaţi de efectele pandemiei şi ale războiului”. În rest, importanţa acestei zile a fost minimalizată, de la un an la altul, deşi ea simbolizează reducerea zilei de muncă la 8 ore, după 1 mai 1886, în urma unor ample mişcări de protest în America. La alţii, simbolistica zilei de 1 mai rămâne perenă şi cu precădere simpatizanţii stângii au căutat să-şi facă auzite vocile. La Roma, un mare concert prezentat de organizaţii sindicale, în piaţa San Giovanni, a avut sloganul „Acţionăm pentru pace”, fiind deschis de Kateryna Pavlenko, o cântăreaţă care a reprezentat Ucraina, anul trecut la Eurovision, la Rotterdam, după cum menţionează La Repubblica. „Acţionăm pentru pace” a fost sintagma, la ordinea zilei în acest an, de 1 mai. La Frankfurt, în Germania, potrivit site-ului Deutsche Welle, zeci de simpatizanţi ai partidului Die Linke au defilat purtând pancarte pe care se putea citi „Opriţi războiul”. În Elveţia, la Zurich, circa 12.000 de manifestanţi, răspunzând la apelul sindicatelor au avut în centrul discursurilor şi sloganurilor apelul de a se face maximum pentru susţinerea populaţiei civile ucrainiene şi pentru primirea refugiaţilor. În Spania, la Madrid şi Barcelona, notează site-ul „24Horas” organizaţiile sindicale şi-au exprimat solidaritatea deplină cu poporul ucrainian denunţând „războiul criminal” şi consecinţele acestuia pentru oamenii muncii. În fine, în Turcia, la Istanbul, incidentele au izbucnit în apropierea pieţei Taksim unde 34 persoane au fost ucise la 1 mai 1977, agenţia Reuters difuzând imagini cu confruntări între poliţie şi manifestanţi, un comunicat oficial precizând că 164 de persoane au fost arestate pentru „tentativa de organizare de manifestări ilegale”. Mai slabă a fost participarea, anul acesta, şi în Franţa, potrivit ministerului de Interne, şi doar 116.500 persoane, din care 24.000 la Paris au defilat cu ocazia manifestărilor prilejuite de 1 mai. Ca şi în alţi ani nu puteau lipsi confruntările cu poliţia şi jandarmii şi Parchetul din Paris, potrivit unui prim bilanţ, a anunţat că 50 de persoane au fost plasate în arest provizoriu în urma violenţelor. Considerată o sărbătoare legală, ziua de 1 mai are o istorie a ei, şi a reverberat de-a lungul anilor graţie revendicărilor sociale obţinute. Licitată excesiv politic, înainte de 1990, simbolistica acestei zile a fost minimalizată în anii care au urmat, oamenii muncii sărbătorind-o în aer liber, la iarbă verde sau… la mare, cum s-a văzut, unde concertele de muzică au agrementat prezenţa celor prezenţi precumpănitor tineri. Discuţiile despre recalibrarea importanţei zilei de 1 mai sunt vagi şi mai mult neinteresante, încât ea rămâne, deocamdată, doar o zi… liberă lângă atâtea altele din cursul anului.
