În primăvara anului 2009, la 10 aprilie, vieţuitorii Mănăstirii Lainici, creştinii din Oltenia, şi nu numai, au avut parte de o mare bucurie, când Dumnezeu le-a făcut cunoscut că în ceata sfinţilor Săi mai există un rugător care duce cererile lor înaintea Sa. Acesta este Sf. Cuvios Irodion, stareţul Mănăstirii Lainici, ale cărui sfinte moaşte au fost descoperite după 109 ani de la trecerea sa la cele veşnice şi a cărui zi de prăznuire Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să fie la data de 3 mai.
Sf. Irodion s-a născut în 1821, la Bucureşti. În perioada copilăriei sale, în vecinătatea Bucureştiului, la Mănăstirea Cernica, s-a dezvoltat o adevărată şcoală isihastă. Atras de faima acestei lavre, tânărul Ioan, numele de botez al Sf. Irodion, a venit aici cu dorinţa de a-l cunoaşte pe Sf. Calinic, stareţul Mănăstirii Cernica şi viitorul episcop al Râmnicului. În 1846, este tuns în monahism cu numele de Irodion şi după scurt timp este hirotonit preot. În 1850, la insistenţa voievodului Barbu Ştirbei, stareţul Mănăstirii Cernica este ales episcop al Râmnicului. Acesta se îndreaptă sprea cetatea Râmnicului împreună cu câţiva părinţi care îl vor ajuta la organizarea episcopiei. Printre ei se afla şi cuviosul Irodion, care în 1851 este numit eclesiarh şi apoi egumen la Schitul Lainici, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii sale. Stăreţia însă i-a adus multă gâlceavă şi înstrăinare sufletească, aşa că a renunţat repede la ea. Avea o fire meditativă, iubea rugăciunea isihastă, priveghea şi postea, aduna mulţi ucenici în jurul său pe care îi învăţa rugăciunea inimii. Astfel obştea Schitului Lainici creştea de la o zi la alta, iar faima Sf. Irodion aidoma. Episcopul Râmnicului însuşi, Sf. Ierarh Calinic, a hotărât să îl aibă ca duhovnic, şi asta după ce îl avusese ca ucenic la Cernica. Cu cât cuviosul Irodion se nevoia mai mult, cu atât Dumnezeu revărsa asupra lui daruri şi mai bogate. Ajunsese să fie cunoscător cu duhul, adică ştia mai înainte ce avea să se întâmple. A arătat o mare dragoste faţă de oameni, toţi cei care veneau la el îşi găseau liniştea sufletească şi se vindecau de boli. În 1877, când episcopii şi autorităţile române au cerut ajutorul tuturor mănăstirilor din ţară, a trimis 12 părinţi din mănăstirea sa pentru a sluji ca sanitari la îngrijirea celor răniţi în Războiul de Independenţă. Sf. Irodion s-a mutat la Domnul pe data de 3 mai 1900. Era căutat de mulţi fiindcă avea darul de a face minuni încă din timpul vieţii. După trecerea sa la cele veşnice, oamenii continuau să vină la mormântul său, unde dobândeau alinarea bolilor sufleteşti şi trupeşti. Deci Sf. Irodion a fost căutat nu numai în viaţă, ci chiar şi în mormânt. După ce, în aprilie 2009, au fost descoperite sfintele sale moaşte, ele au fost aşezate spre închinare în biserica cea mare a Mănăstirii Lainici, unde se găsesc şi astăzi.
