Deunăzi, s-a celebrat, printr-o festivitate încărcată de semnificaţii, împlinirea a 110 ani de la înfiinţarea, atestată prin ordinul semnat la 1 aprilie 1915 de prefectul judeţului, de la acea dată, Constanin N. Popp, devenit apoi primar al Craiovei. Decizia Prefecturii Dolj avea numărul 8386/28 martie 1915. Evenimentul, de zilele trecute, a fost onorat cu prezenţa de personalităţi din mediul academic, cultural şi administrativ, care în alocuţiunile lor eu relevat crâmpeie din istoria acestei instituţii de referinţă stăruind asupra importanţei conservării unui inimitabil patrimoniu cultural. Expoziţia aniversară va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii mai. Documentele de arhivă atestă că Muzeul a fost fondat la 1 aprilie 1915 la iniţiativa profesorului Ştefan Ciuceanu, care avea să devină şi primul său director, iniţial sub numele de Muzeul Regional de Antichităţi şi Etnografie al Olteniei, găzduit la acea vreme de doar două săli ale Palatului Administrativ al Craiovei. Pentru buna sa funcţionare muzeul a avut un comitet consultativ compus din Constantin N. Popp, Ion Florescu, director al Liceului „Carol I”, Ştefan Ioanid, revizor şcolar, P. Drăghici (protoiereu) precum şi alte persoane competente şi iubitoare de monumente istorice sau care au făcut donaţii mai importante. Geneza acestei emblematice instituţii de cultură cuprinde şi inaugurarea la 2 decembrie 1923 a Muzeului de Istorie Naturală a Craiovei, de către membrii Cercului ştiinţific craiovean, condus de profesorul de ştiinţe naturale Marin Demetrescu, pentru ca la 13 mai 1928 cele două entităţi muzeale să fie reunite sub denumirea de Muzeul Regional al Olteniei. După reorganizarea administrativă din 1968, instituţia a devenit Muzeul Olteniei Craiova. O incursiune în istoria muzeului care oferă o abundenţă de documente fondatoare, fotografii cu expoziţii, organizate de-a lungul anilor, documente administrative şi ştiinţifice, piese arheologice şi podoabe medievale, obiecte aparţinând unor personalităţi marcante precum C.S. Nicolaescu-Plopşor şi Corneliu Mărgărit Tătulea, fost director, consolidează, între altele, ideea că oltenii sunt… o etnie, un mod de a aparţine unei inconfundabile comunităţi de stil şi de destin. Nu mai amintim alte date-bornă în întreaga evoluţie cu iz administrativ, a muzeului. Care gestionează, din septembrie 2023, Cula Izvoranu-Geblescu din Brabova şi Cula Cernăteştilor. De asemenea, Casa Memorială „Amza Pellea” din Băileşti, intrată în circuitul de vizitare al Muzeului Olteniei. Slujit de o galerie de muzeografi-experţi, în numele unui hipertrofic simţ al datoriei, Muzeul Olteniei prin exponatele sale ilustrează o evoluţie istorică a regiunii, dar în acelaşi timp reuşeşte prin exponatele sale să sugereze parcursul în timp al unei instituţii de referinţă în domeniul muzeistic. Cu un inspirat manager, în persoana istoricului dr. Florian Ridiche, de o erudiţie compactă şi o expresivitate intelectuală distinctă, ceea ce era un oficiu mai mult sau mai puţin convenţional a devenit un fapt de cultură şi civilizaţie interioară. Un detaliu, poate insolit: cu ocazia Zilei Olteniei, la Secţia de istorie-arheologie a Muzeului Oltenia a fost expus un document mai puţin cunoscut al Revoluţiei de la 1821: Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu către locuitorii judeţelor, privind menirea mişcării sale şi îndatoririle pandurilor. Un text istoric, de imensă valoare, care reflectă idealurile de dreptate şi libertate ale vremii. Într-o istorie culutrală a Olteniei, Muzeul Olteniei şi profesioniştii săi ocupă un loc pe care nu-l percepem încă în termeni reali, graţie specializării solide şi enciclopedismului strălucitor, de interlocutori preţioşi, pentru cei care au avut sau au norocul de a-i întâlni.
