Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, Valery Kuzmin, s-a aflat miercuri, la Craiova. Pentru prima dată. Agenda zilei a fost densă. A avut un discurs curat, în faţa asistenţei, la Consiliul Judeţean Dolj, cu dominante accente economice, şi a ţinut apoi, tot cu asistenţă, o prelegere pe tema politicii externe a Rusiei, în sala „Acad. Dinu. C. Giurescu”, a Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”. A răspuns la întrebările jurnaliştilor, şi nu numai. Chiar dacă discursurile au intrat, după anumite păreri, în desuetudine, E.S. Valery Kuzmin a dorit să evite clişeele consacrate, retorica sa dovedindu-se mai puţin previzibilă, mai puţin ipocrită, lipsită de orice aroganţă – probată anterior – sondând parcă disponibilităţile existente actualmente pe o scară umană, în promovarea unor relaţii pragmatice, reciproc avantajoase, în pofida a ceea ce desparte Bucureştiul şi Moscova. Lucrurile sunt, cum bine se ştie, de o bună vreme circumscrise unei răceli, de care vârstnicii au cunoştinţă. Se caută, aşadar, drumul…bunelor intenţii, într-o zonă geostrategică, care cuprinde Marea Neagră, cu mizele ei. Şi, când aducem în discuţie aşa ceva, avem în vedere recenta vizită a lui Vladimir Putin la Budapesta, cu componentele ei, cum s-a spus, economice. Atât de insensibili la frig, ruşii evită să vorbească de pericolul unui nou Război Rece sau fierbinte, câtă vreme milionari şi miliardari de-ai lor se aud vorbind pe Coasta de Azur şi au destulă treabă cu băncile elveţiene. Să revenim. Ultima dată când un lider rus s-a aflat la Bucureşti a fost în aprilie 2008, cu prilejul summitului NATO. Vladimir Putin l-a felicitat atunci pe Traian Băsescu pentru excelenta organizarea a evenimentului şi a avut, la Bucureşti, cel mai cordial discurs anti-NATO de care fusese vreodată capabil. În afara acestui moment, istoria mai reţine doar anul 1987, când venise…Mihail Gorbaciov. Conflictul Rusia-Ucraina, eternizarea amprentei militare ruseşti în Crimeea, prelungirea sancţiunilor economice ale UE împotriva Moscovei menţin o stare de baricadare în iritare. Ucraina nu s-a dovedit faţă de România un partener sincer. Dar nu despre asta e vorba. Oricum, Rusia vede în scutul de la Deveselu o ameninţare contra ei şi nu un mijloc de apărare contra rachetelor iraniene. Asta doar dacă rachetele iraniene, posibil anti-occidentale, nu fac parte, mai nou, din arsenalul rusesc. La Craiova, prevăzută este pentru perioada următoare instalarea unei Brigăzi NATO multinaţionale. Valery Kuzmin s-a arătat, la Craiova, un bun produs al diplomaţiei ruse. A venit documentat şi s-a dovedit extrem de cumpătat în fiecare afirmaţie. Nu i-a scăpat vreo nuanţă pe care să n-o fi înţeles-o. Bineînţeles că n-a spus tot ce ar fi putut să spună, dar, cu siguranţă, a înţeles mai mult decât s-a spus. Adică, după anunţata şi aşteptata întâlnire dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, foartă posibilă la G20 de la Hamburg, vom şti mai multe.
Nu este prima deplasare în ţară a Excelenţei Voastre, Valery I Kuzmin şi, dacă nu greşim, succede celei de la Cluj, unde aţi declarat că “se încearcă identificarea de oportunităţi de colaborare” în vederea , pregătirii unui important forum economic ruso-român, cel mai probabil la Moscova. În acest context să vorbim despre Craiova…
Am vizitat o mulţime de regiuni româneşti. De la unele dintre acestea avem deja un feedback, şi anume că sunt dornice de dezvoltarea relaţiilor economice cu Rusia, cum ar fi Constanţa, Satu Mare, Baia Mare, Iaşi, Focşani şi Cluj. Eu peste tot vorbesc că pentru reluarea relaţiilor bilaterale, pe timpul acestor sancţiuni impuse Rusiei de către Uniunea Europeană, un dialog direct între oamenii de afaceri este necesar, pentru că, în legislaţia ţărilor noastre, au apărut foarte multe schimbări şi oamenii de afaceri trebuie să fie informaţi în legătură cu aceste schimbări. Şi, în acest context, vine şi vizita noastră, pentru că noi trebuie să prezentăm oamenilor de afaceri posibilităţile reluării acestui dialog direct cu noi. Ca urmare a întâlnirii noastre de la Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria municipiului Craiova, am aflat lucruri interesante despre judeţ. Regiunea îşi păstrează în continuare potenţialul economic şi industrial, împreună cu cel cultural şi cel universitar. Şi am aflat că, şi în anii trecuţi, regiunea Oltenia a avut cu fosta URSS relaţii economice foarte bune. Eu nu sunt un om de afaceri. Menirea mea este de a crea acele condiţii favorabile pentru dialog, dar şi pentru mine sunt evidente nişte puncte de reper la care pot să adere acei oameni de afaceri care sunt interesaţi. Scopul nostru este să identificăm aceea bază, acele repere.
Contextul actual internaţional este cunoscut. Nu puţini lideri europeni doresc ridicarea sancţiunilor economice contra Rusiei. Şi invers…Sancţiunile sunt contraproductive, de o parte şi de alta. Vizată este o detensionare a stării actuale de lucruri. Cum vedeţi, în cheia dumneavoastră diplomatică, o asemenea posibilitate ?
Perspectivele ridicării acestor sancţiuni nu depind de Federaţia Rusă. Cu ocazia Conferinţei de Securitate de la Munchen, reprezentanţii Uniunii Europene, prin vocea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, au discutat în legătură cu aceste sancţiuni şi au anunţat că ele nu vor fi ridicate până când Rusia nu va îndeplini toate condiţiile stabilite în Acordul Minsk 2. Şi ministrul nostru de Externe, prezent, de asemenea, la această Conferinţă, a spus acelaşi lucru: că noi nu ridicăm sancţiunile până când nu vor fi îndeplinite toate condiţiile Acordului Minsk 2. Sancţiunile sunt folosite de Uniunea Europeană şi NATO pentru a reglementa criza în Ucraina. În prezent, UE nu face nimic pentru a normaliza relaţiile în Ucraina. Aşadar, sancţiunile au fost impuse de Bruxelles şi noi nu le comentăm. Noi nu suntem la piaţă. Noi nu vom plăti nici un preţ pentru ca cineva să ridice sancţiunile. Dar noi vedem că Germania, Franţa, Italia, Ungaria continuă cooperarea în acele domenii unde nu sunt sancţiuni, la nivelul de corporaţie, la nivelul de întreprindere. Şi noi am dori să spunem României că, dacă există un interes reciproc avantajos sau pentru dezvoltarea unui domeniu, unde nu sunt impuse acele sancţiuni, Rusia este pregătită pentru dezvoltarea relaţiilor cu România. Şi aşa cum se spune în sport, mingea este acum pe partea voastră, în terenul vostru.
Minsk 1, Minsk 2. Deocamdată, rezultate incerte. Recent, Viktor Ianukovici – refugiat în Rusia – a cerut preşedintelui SUA – Donald Trump, preşedintelui Franţei – Francois Hollande, preşedintelui Federaţiei Ruse – Vladimir Putin şi Cancelarului german – Angela Merkel, oprirea războiului din Estul Ucrainei. În acelaşi timp, Petro Poroşenko, actualul preşedinte al Ucrainei vorbeşte de un referendum pentru admiterea ţării sale în NATO. Şi tot în acelaşi timp, Moscova recunoaşte paşapoartele entităţii separatist ruse din Ucraina. Cum se poate “ieşi” din această încurcată stare de lucruri?
Este o recunoaştere temporară. Şi vreau să subliniez că este doar o recunoaştere temporară a actelor emise de autorităţile de la Lugansk şi Doneţk, nu înseamnă ceva în contradicţie cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional permite recunoaşterea actelor unor regiuni care nu sunt recunoscute internaţional. Şi, de exemplu, să luăm Taipei, care ţine de insula Taiwan. Toată lumea recunoaşte paşapoartele emise de această insulă, dar, în acelaşi timp, toate statele admit existenţa unei singure Chine. Important este că acţiunea noastră a fost bazată pe principiile umanitare, iar acum autorităţile centrale din Ucraina vor să creeze un blocaj economic pentru toată regiunea. Cu alte cuvinte, Ucraina vrea să se “împuşte” singură, oamenii din Lugansk şi Doneţk fiind nevoiţi să traverseze frontul, unde sunt acţiuni militare, pentru eliberarea unui certificat de naştere sau pentru eliberarea oricărui document. Şi Rusia le apără drepturile celor din Lugansk şi Doneţk!
Consideraţi că manualele de diplomaţie vor reţine o “apărare Putin” şi facem trimitere la cartea lui Zbigniew Brezinski (“Tabla de şah“), a cărei formulare teoretică ar putea suna cam aşa : Cum să deţii în contextual unei scăderi a puterii economice, statutul de actor internaţional, de care nu se poate face abstracţie ?
Rusia îşi apără interesele sale naţionale. Şi, de aceea, noi susţinem că trebuie să existe o colaborare colectivă între toate ţările, între toate statele, în vederea contracarării terorismului internaţional, pentru că acesta este considerat o ameninţare la adresa tuturor acestor state.
Aţi îndeplinit funcţia de ambasador al Federaţiei Ruse la Chişinău. Cunoaşteţi problemele din regiune, ceea ce vă avantajează. Aveţi un punct de vedere personal, să-i spunem aidoma unei linii mediane, între statutul României, care aparţine UE şi NATO, şi noua orientare a Republicii Moldova, după alegerea lui Igor Dodon ?
Eu am venit la Bucureşti de la Moscova. După mandatul de la Chişinău, am lucrat în cadrul Ministerului de Externe aproape cinci ani, ca ambasador cu misiuni speciale, şi m-am ocupat de relaţiile diplomatice în domeniul sportiv. M-am ocupat de organizarea unor evenimente de anvergură, cum au fost Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci. Dar experienţa mea de la Chişinău mă ajută, într-adevăr, în desfăşurarea activităţii mele aici, în România, pentru că sunt două state vecine. Alegerea acestui context şi a acestui moment de către preşedintele Moldovei este un lucru suveran care aparţine preşedintelui unui stat. Politica externă a lui Dodon este o politică a Moldovei. Republica Moldova are interese în ambele direcţii şi în Uniunea Europeană, dar şi în Est. Pentru că Estul, pentru Republica Moldova, este o piaţă de desfacere pentru producţia de vin, pentru producţia agricolă, pentru fructe, pentru legume. Iar diferenţa dintre modul de abordare a Bruxelles-ului şi Moscovei este următoarea: Bruxelles-ul spune că, dacă s-a semnat acordul de asociere, nu se poate ca statul respectiv să mai aibă relaţii cu Moscova. Dar Rusia spune că nu există diferende în două procese de asociere, de cooperare, unul nu îl exclude pe celălalt. Nu trebuie să existe nici o diferenţă între puterile sau vitezele de integrare. Şi, de aceea, dacă Dodon solicită deschiderea relaţiilor, noi suntem de acord. Noi nu spunem să nu se dezvolte relaţii de cooperare şi cu Bruxelles. Nu, în nici un caz. Şi ne întoarcem la subiect şi punem întrebarea: cine se opune înfiinţării acestui spaţiu deschis de cooperare? Evident că nu Moscova!
Recent, preşedintele Vladimir Putin s-a aflat într-o vizită la Budapesta. Are o relaţie bună cu Viktor Orban, ceea ce este de notorietate la nivelul Uniunii Europene. Pregătiţi, pentru viitor, o posibilă vizită a preşedintelui Vladimir Putin în România ?
Atunci când statele vor cădea de acord şi se va dori să se facă o astfel de vizită, în mod cert că va avea loc şi o întâlnire la nivel înalt.
În primul dumneavoastră interviu, acordat colegilor de la TVR, aţi spus că aţi venit în România cu un mandat de a depune toate eforturile circumscrise unei rostiri: “Ţările noastre au interese care coincid”. Cu ce ar trebui început ?
În primul rând, cu relaţiile economice, comerciale. În sfera umanitară, avem aceleaşi interese, dar şi în cultură şi în muzică. Oamenii din zona culturii au nevoie de această comunicare. Există o cooperare în zona Mării Negre şi sunt interese comune. Când este vorba despre problemele de mare diplomaţie, legate de neproliferare, reforma ONU, poziţiile diplomaţiei ruse şi române coincid. Adică, România şi Rusia colaborează pe anumite paliere.
Chiar în aceste zile, nu ştiu dacă ştiţi, în librăriile noastre au apărut memoriile unui diplomat redutabil rus, Anatoli Dobrînin, sub titlul “Confidenţele unui ambasador sovietic la Washington”. O ultimă întrebare: v-ar ispiti să aveţi, la Bucureşti, longevitatea acestuia la Washington, cuprinsă între preşedinţia lui Harry Truman şi George Bush?
Ambasadorul Dobrînin a stat în SUA într-o perioadă foarte grea şi încărcată. Pe de altă parte, durata mandatului nu depinde de ambasador. Eu nu sunt la post decât de câteva luni, dar, dacă activitatea mea va aduce ceva benefic ţărilor noastre şi dacă activitatea mea mă convinge pe mine, personal, eu o să continui aici. Cazul ambasadorului Anatoli Dobrînin sau cel al lui Vitali Ciurkin – ambasadorul Rusiei pe lângă ONU – care au stat la post peste zece ani, reprezintă o excepţie pentru că au dat dovadă de un talent deosebit, de la care noi, diplomaţii, luăm lecţii.
Interviu realizat de MARGA BULUGEAN şi RADU ILICEANU
