Siatuaţie tensionată în Birmania, a doua ţară ca mărime din Asia de Sud-Est, cu o populaţie de 54 milioane de locuitori, în 2019, şi 100 de grupuri etnice, după lovitura de stat orchestrată de armată în urma căreia premierul Aung San Suu Kyi, după 15 ani de supraveghere la reşedinţa sa, sub regimul juntei militare, a fost din nou arestată. „Doamna de Rangun”, icoana democraţiei birmaneze, în anii 90, potrivit unui deputat al partidului Liga Naţională pentru Democraţie (NLD) care şi-a păstrat anonimatul de frica represaliilor, este în deplină securitate şi toate informaţiile susţin că este în afara oricărui pericol. Preluarea puterii de către armată se înscrie în logica unei doctrine ideologico-militară, armata erijindu-se în garantul unei unităţi naţionale fantasmagorice. Armata, după obţinerea independenţei în 1948, n-a încetat să fie „stat în stat” şi puţine au fost perioadele în care n-a avut conducerea ţării. Între 1962 şi 2011, Birmania a fost fără întrerupere plasată sub conducerea generalilor, care au reprimat brutal orice revendicare a etniilor religioase. Abia în 2015 s-a instalat un guvern ales democratic. Şi ONU va acuza generalii şi printre aceştia pe şeful armatei, Min Aung Hlaing (64 ani), de intenţii genocidare, cel care a preluat luni tuate pârghiile puterii. Sosită la putere în 2015, Sun Kyi a pierdut repede susţinerea Occidentului prin precara gestionare a crizei musulmanilor Rohingyas în 2017, când 750.000 de persoane au trecut în Bangladesh pentru a scăpa de represiunea militară brutală, cu violuri, omoruri şi sate incendiate. În faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, „doamna de Rangun” a apărat acţiunea armatei, confruntată cu acuzaţii de genocid. Primul politician al ţării –acuzată de cultul personalităţii, casantă, fără disponibilitatea la conciliere- s-a arătat astfel puţin preocupată de soarta celor 600.000 de Rohingyas rămaşi în Birmania, care trăiesc în condiţii de apartheid, potrivit ONG-urilor de apărare a drepturilor omului. Dar cum se face reconciliere naţională într-o ţară care n-a cunoscut războiul după 1948? Cineastul german Marc Eberlie, care a intervievat-o pe Suu Kyi, în mai multe rânduri, pentru documentarul „The Choice” („Alegerea”) în 2012, susţine că ea ştie cum să înfrunte infernul. În urma puciului de luni, Marc Eberlie estimează că „doamna de Rangun” ar putea regăsi simpatia scenei internaţionale. Ceea ce e puţin probabil. Scenariul care se joacă în Birmania (Myanmar) este cel al unei democraţii fragile, eclozate cu acceptul juntei militare, sub diferite forme şi acronime alambicate, care conduce în continuare ţara. Acum generalii au luat iniţiativa schimbării şi sunt inflexibili. În urma succesului electoral din noiembrie (396 mandate din 476) LND a fost acuzat de fraude masive. Colac peste pupăză, Comisia Electorală a declarat că nici o fraudă nu poate invalida alegerile. Acesta ar fi motivul invocat de militari. Portretul doamnei Suu Kyi, cunoscută ca opozantă istorică se vinde pe trotuare, alături de cel al tatălui său, generalul Aung San, erou al independenţei, asasinat când fiica sa avea doar doi ani. Imaginea vehiculată în Occident de „Nelson Mandela” al Asiei şi apărător al drepturilor omului i-a permis să convoace (31 august – 4 septembrie 2016) la Palatul congresului din Naypyidaw, o conferinţă menită să deseneze conturul unei Uniuni birmane. „Fără pace nu putem răspunde nevoilor cetăţenilor”. În schimb a rămas mută la ofensiva armatei (Tatmadaw) împotriva diferitelor grupuri etnice. Odată cu ridicarea sancţiunilor economice americane, în urma vizitei oficiale la Washington în septembrie 2016 a premierului, guvernul a pierdut presiunea asupra generalilor. 400 de persoane fără vize, şi anteprizele deţinute de militari şi partenerii lor, s-au văzut eliberate de orice sancţiune. Posturile cheie din guvern (Interne, Apărare) sunt rezervate militarilor. Şi s-a ajuns în punctul critic de acum. 70% dintre birmanezi trăiesc din agricultură. O reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate a ONU pe chestiunea loviturii de stat urma să aibă loc ieri. Situaţia rămâne oricum confuză, cu destule învăţăminte, pentru orice tânără democraţie.
