Analistul politic Bogdan Chireac, de la DC News, cu suficiente cunoştiinţe de politică externă, dezvoltă în articolul „Piaţa Victoriei – Noul maidan?” o pertinentă argumentare, menită să îngrijoreze. Chiar dacă geneza, a ceea ce la Kiev s-a numit Euro-maidan, are şi subtilităţi de care nu se mai vorbeşte, ceea ce ştim este că deznodământul, la capătul unor confruntări teribile, cu vărsare de sânge, din centrul oraşului, în cadrul unor mitinguri-maraton neautorizate, a fost dezmembrarea Ucrainei. Foaia de parcurs, convenită la 20 februarie 2013 de Laurent Fabius, Frank–Walter Steinmeier, Radoslaw Sikorski (şi un adjunct al lui Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse), trei miniştri de externe desemnaţi de Uniunea Europeană să-l întâlnească pe Victor Ianukovici, a dus unde ne aflăm. Pe bună dreptate, „intervenţia inacceptabilă” contra „manifestanţilor paşnici de la Kiev” a fost incriminată în toată presa occidentală. Soluţia politică la criza din Ucraina nu a fost uşor şi rapid posibilă, pentru că baia de sânge nu a putut fi uitată. Punem punct, deşi preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a reafirmat, ieri, dorinţa organizării unui referendum pentru admiterea ţării sale în NATO, în faţa grupului german de presă „Funke Mediengruppe” (cotidiene regionale între care „Berliner Morgen Post”). Anexarea Crimeei, declanşarea conflictului din Estul Ucrainei de separatiştii pro-ruşi, cele peste 10.000 de persoane ucise, inoperantele tratate de la Minsk, sunt lucruri cunoscute cu valoare de repere istorice. Moscova revendică şi returnarea unui ajutor nerambursabil de trei miliarde dolari, acordat Kievului, pe vremea fostului preşedinte, pentru care se judecă pe la Londra. Dacă situaţiile nu sunt „identice”, exemplul Euro-maidanului de la Kiev nu este gratuit, fiindcă el demonstrează cum o escaladare a conflictului din stradă, scăpat de sub control, poate degenera. Cu consecinţe incalculabile. În presa străină manifestaţiile de la Bucureşti şi din ţară sunt considerate cele mai importante de la căderea comunismului în 1989. Ce se întâmplă în stradă am văzut, dar nu sugerează, din păcate, faptul că plutim într-un ocean de rigoare morală, de exaltare a onoarei, de consecvenţă. Liberalii s-au alăturat şi ei protestelor USR, din Parlament, liderul lor acuzând derapajul moral şi retoric al PSD, clamând abrogarea ordonanţelor de urgenţă şi demisia guvernului. Chiar circumstanţiind mişcările neinteligente ale guvernului, costul politic al demersului rămâne ridicat, din cauza comunicării neinspirate, detaliu recunoscut inclusiv de un deputat social-democrat de Botoşani. Ceea ce se întâmplă în Bucureşti, nu este deloc un episod politic, uşor de traversat, şi de… cicatrizat. El este în egală măsură un motiv de satisfacţie pentru alţii. Ca un fapt divers, ieri, la Budapesta, aşteptată era sosirea lui Vladimir Putin. Care zilele trecute s-a întreţinut telefonic cu Donald Trump. Tot recent Vladimir Putin a dăruit lui Igor Dodon o hartă cu „Moldova Mare”, care include şi partea de peste Prut a Moldovei. În ultimii şase ani, Vladimir Putin şi Viktor Orban s-au întâlnit anual, sub semnul unei colaborări… desăvârşite. Şi al unei prietenii statornice. La anul România celebrează 100 de ani de la Marea Unire. Deocamdată războiul româno-român e în plină desfăşurare.
