Recitind o tabletă a lui George Călinescu!

Pasionat de lectură (fără alunecâri în râzgăială livrească) cu mult înainte de a visa că, într-o zi, va ajunge prim-ministrul ţării, demnitate pentru care nici nu îţi trebuie asemenea preocupări, şi o atestă predecesorii, Luca Niculescu recomanda pe pagina sa de Facebook, cărţi la care citeşte şi ultima dintre ele, menţionată, era „Note. Relatări de Camil Demetrescu” (ed. Corint). De fapt, memoriile unui diplomat, cu rol important în evenimentele de la 23 august 1944. Pe Adevărul.ro am văzut, deunăzi, o referire realmente generoasă, la această deprindere organică, nevoie reală şi constitutivă, nu destindere duminicală, nu corvoadă. Bine crescut, actualul premier poate să fie ferm, fără să ofenseze, îngăduitor cu opiniile contrare ale altora, tenace dinaintea unor interlocutori, fie ei irespirabili. Poate, cu ani în urmă, doar Radu Vasile şi apoi Adrian Năstase, cu siguranţă, au excelat în astfel de virtuţi, care alimentează o ofensivă intelectuală. Într-un fel, fostul jurnalist şi apoi diplomat, Luca Niculescu, lipsit de vicii, ceea ce nu e deloc în regulă(!), aminteşte de o tabletă savuroasă a lui George Călinescu, apărută în Jurnalul Literar (25/26 iunie 1939) sub titlul „Tot mai înveţi maică” şi preluată apoi în volumul „Cronicile optimistului” (ed. Pentru literatură 1964) sub titlul „Tot mai citeşti maică”. Sigur, de-a lungul anilor, s-au mai făcut trimiteri la discuţia revelatoare, dintre marele erudit, istoric literar (de mai târziu) şi proprietăreasa casei, o „babă cumsecade”, care îi închiriase o cameră, uimită de faptul că tânărul ei chiriaş, cu multă şcoală, sta seara târziu la lumina slabă a lămpii, cu nasul în cărţi, sustras de la alte preocupări. Evident, nu orice „cititor” e pregătit să preia funcţii importante în aparatul puterii, dar e bine când oamenii de stat sunt şi cultivaţi. Deşi ambianţa românească nu prea crede în bibliotecă. Şi asta am văzut şi se vede. Într-o ţară, în care sentimentul ruşinii e muribund şi dezmăţul unora pare distractiv, nu trebuie să-ţi fie ruşine că n-ai citit „la timp” cărţi esenţiale, că n-ai citit tot ce trebuia citit. Fiindcă nu există reţete. Lecturile formative nu încap toate în perioada tinereţii studioase. Fiecare dintre noi are ţesătura sa, fiecare are propria chimie interioară, care nu se poate sistematiza, dar criza lecturii literare, în rândul tinerilor, este o realitate şi suscită multe discuţii. Luca Niculescu, fost ambasador la Paris… a picat ca prim-ministru, într-un moment, în care numai de lectură „nu-i mai arde”, grijile şi belelele, de care are cunoştinţă, alungându-i orice linişte.