„De-o parte avem o societate de oameni simpli, inculţi, pe de altă parte legile încâlcite, de o complexitate savantă, date în mâna acestor oameni ca să le aplice. Câţi primari ştiu să caute în legile organice ale primăriei, pe care le au în mână (…), câţi înţeleg”, scria pe la 1870 publicistul Grigore Păucescu, fondatorul revistei „Dreptul”, referindu-se la contradicţia existentă între caracterul încâlcit, savant al legislaţiei şi nivelul de înţelegere al unor aleşi locali. Contradicţia rămâne în actualitate, generând discuţii aprinse, tensionate, uneori… denaturate. La şcoala de vară a TDL, europarlamentarul Monica Macovei, nebănuită de îndoieli, a spus, sâmbătă, referindu-se la legea ANI, că eventuala modificare a acesteia ar avea un efect dezastruos asupra raportului MCV şi aderării la spaţiul Schengen. Tot ea a mai adăugat că ANI a devenit „spaima USL” şi, în context, singura soluţie pe care Uniunea Social Liberală o vede este să o desfiinţeze. „Soluţia a fost găsită de Victor Ponta şi mai recent primarul Craiovei, Olguţa Vasilescu, care au constatat că jumătate din primarii din România sunt incompatibili”, a mai spus Monica Macovei. Abordarea tranşantă, lipsită de orice nuanţare a europarlamentarului PDL menţionat, n-are nimic surprinzător. Circumscriindu-se unui atac politic realmente firesc. Deşi prea puţină contingenţă avea demersul său cu tineretul PDL-ist strâns în tabăra de vară. Cea mai mare parte nefiind bănuită de minima cunoaştere a subiectului discuţiei. Numai că abordarea e realmente defazată, chiar dacă referiri la Legea 161/2003 privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice s-au formulat, în exces, în ultima vreme, mai ales după respingerea proiectului de revizuire, prin avizul negativ al ministrului Justiţiei. Legea 161/2003, „din vremea guvernării Adrian Năstase”, nu este singulară în ceea ce priveşte incompatibilitatea aleşilor, fiind acompaniată de prevederile din Legea 215/2001 şi de cele din Statutul aleşilor locali, Legea 393/2004. Şi la zece ani de la intrarea în vigoare a acestor acte normative anumite aspecte ar trebui rediscutate. Pot rămâne aşa cum sunt stipulate, dar nimeni nu poate interzice parlamentarilor USL să dea curs vocilor aleşilor locali din teritoriu. Şi nu toţi sunt „penali”, nu toţi cei sancţionaţi potrivit reglementărilor aplicabile au fost de rea credinţă sau animaţi de fraudarea banului public. S-a creat, de pildă, un tip de incompatibilitate prin prezenţa unui ales local într-un consiliu de administraţie al unei societăţi comerciale, pendinte de entitatea administrativă locală. Sigur, Horia Georgescu, preşedintele ANI, a expediat speţa cu lejeritate: „Legea este clară. Aleşii locali îşi pot desemna reprezentanţi, ei nu pot să spună că nu au ştiut de această prevedere”. Şi dacă n-au ştiut? Fiindcă e vorba de interpretare, prezenţa alesului local într-un astfel de consiliu de administraţie fiind tocmai aceea de a veghea la buna chibzuire a banului public. Aşa cum domnia sa are dreptul la îndreptăţite puncte de vedere, aşa cum eurodeputatul Monica Macovei poate susţine ce crede de cuviinţă, cu patima deloc bine temperată, fără a se disocia de convingerile sale politice, tot aşa liderii USL Victor Ponta şi Olguţa Vasilescu pot exprima păreri, inclusiv aceea că Legea 161/2003 este, în momentul de faţă, una pretabilă la corective. Parlamentarii USL nu pot avea embargou în a rediscuta prevederile unei legi de acum zece ani, iar faptul că preşedintele ANI îşi apără cu zel obiectul de activitate este ceva care îl priveşte. „Indiferent dacă legea se schimbă sau nu, situaţia de incompatibilitate rămâne. Cei care sunt în stare de incompatibilitate nu mai pot face nimic”, a susţinut domnia sa. Şi dacă se prevede altfel în lege?
