Eşecul cu Botoşaniul a confirmat că Universitatea Craiova nu este în criză de formă, ci pur şi simplu nu are echipă. Aşa cum umilinţa cu Laci a confirmat că ruşinea de la Tbilisi nu a fost numai un accident. Ştiinţa nu are echipă, şi nu vorbim de echipă de titlu, un astfel de obiectiv ar fi de-a dreptul indecent, după rezultatele recente şi jocul etalat în ultima jumătate de an. Craiova nu are nici măcar echipă de play-off în acest moment. Mihai Rotaru a vândut tot ce a putut şi a adus ciurucuri, jucători expiraţi, cu care a ciupit două trofee, având parte de un traseu nesperat de facil. Trofeele rămân în vitrină, sunt importante, dar ca strategie au produs mai multă pagubă, fiindcă ne-am agăţat de ele şi ne-am furat singuri căciula.
Când îl vinzi pe Mihăilă cu 9 milioane şi îi iei pe Mamut, Câmpanu, Fedele, Căpăţână şi Ofosu, în probabil cea mai jenantă campanie de mercato a clubului, când îl vinzi pe Cicâldău cu 7 milioane şi îl iei pe Vînă, a 7-a variantă ca mijlocaş la FCSB, e clar că nu-ţi propui decât ciupeli, nu vrei cu adevărat performanţă.
Cu Botoşaniul, Craiova n-a mai jucat la fel de prost ca în “era Ouzounidis”, dar tocmai acum au ieşit cel mai mult în evidenţă slăbiciunile din lot, jucătorii transferaţi en-gros, cu mărunţiş. Craiova a avut campanii de mercato “la alibi”, a luat jucători “la kil”, fără calitate, iar valoarea echipei a scăzut dramatic. Degeaba urci gloabele în avion la orice deplasare, tot gloabe rămân. Atunci când cheltuia cu adevărat pe transferuri, Craiova se întărea cu adevărat (Koljic, Mitriţă, Cicâldău), dar nici acest lucru nu mai este valabil, o dată cu tranzacţia care l-a vizat pe Câmpanu. Suspect de proastă această “afacere”, de o jumătate de milion de euro. Botoşaniul schimbă echipa de două ori pe sezon, vânzând tot ce poate, are buget net inferior Universităţii, şi îşi permite să ţină la respect Craiova de ani de zile, având palmares direct mai bun.
Croitoru a fost şi de această dată “cel viteaz” în faţa oltenilor. A început într-o aglomerare cu cinci fundaşi, aşteptând să obosească oltenii, pe care i-a provocat la fotbal în repriza scundă, chiar cu handicap de un gol. Defensiva Craiovei a fost hilară, cu Vlădoiu bufon de serviciu, iar Lazar, dezamăgitor, cel puţin la al doilea gol. Dacă Gustavo nu arăta că este fotbalist adevărat, dacă nu ar fi alergat permanent şi nu ar fi marcat un gol superb şi dacă nu ar fi creat alte 4-5 ocazii, am fi spus că e problemă cu pregătirea echipei. Dar problema este la majoritatea celorlalţi jucători, care nu au nici valoare şi nici disponibilitate la sacrificiu.
Dacă nu se va restructura echipa din mers, lucru care trebuia făcut în pauza de vară, vom avea un sezon compromis prematur. Nu poţi aştepta la nesfârşit confirmări de la jucători maturi, care nu au arătat nimic de când au venit. Străinii plătiţi la timp, cu salarii dolofane, nu fac faţă unor adversari de pluton sau chiar de carton. Pe Reghe îl obligă CV-ul, pe Universitatea Craiova o obligă numele, iar pe Mihai Rotaru îl obligă vânzările să investească, să aducă certitudini, nu să urmărească numai chilipiruri.
Universitatea Craiova – FC Botoşani 1-2 Au marcat: Gustavo ’40 / Ongenda ’49, Enriko Papa ’53.
Universitatea: Lazar 3 – Vlădoiu 2, Bălaşa 4 (Fedele ’63) 4, Constantin 4, Bancu 4 – Mateiu 4 (Screciu ’53) 4, Vînă 4 (Cîmpanu ’53) 4, Nistor 4 – Gustavo 7, Koljic 5, Baiaram 4 (Ofosu ’55) 3. Antrenor Laurenţiu Reghecampf.
FC Botoşani: Pap – Braun, Racoviţan, Chindriş, Şeroni, Ţigănaşu – Edjouma, Papa – Ongenda (Patache ’90+2), E. Florescu (Fili ’85) – M. Roman (Sila ’69). Antrenor Marius Croitoru.
Arbitru: Horaţiu Feşnic 5.
