Câţiva doljeni temerari, în America, acum 100 de ani!

0
212

Ambasadorul Hans Klemm, al cărui mandat se încheie în septembrie a.c., a organizat, vineri seara, la o manieră interesantă, Ziua Americii, subliniind în discursul său faptul că preşedintele Woodrow Wilson, în celebrul său discurs din 8 ianuarie 1918 – programul în 14 puncte – insera dreptul popoarelor la autodeterminare, abandonarea diplomaţiei secrete, libertatea mărilor, dezarmarea etc, principii luminoase în epocă, când o lume întreagă, prăbuşită şi debusolată de ravagiile războiului aştepta pacea. Frazele fascinante ale lui Woodrow Wilson au înconjurat planeta, având un impact deosebit nu numai în rândul oamenilor politici, dar şi asupra oamenilor de rând. George Creel, şeful Comitetului american de informaţii publice a difuzat în lume 60 de milioane de exemplare cu „cele 14 puncte”, specialiştii americani analizând refacerea hărţii europene, după ce şeful Casei Albe s-a pronunţat pentru dezmembrarea monarhiei austro-ungare ca o posibilă soluţie practică. Efectul acestui program de pace asupra Europei a fost unul imediat, pentru că naţionalităţile scufundate în teritoriul inamic au început să se mişte şi să vadă orizontul speranţei lor ce venea de la capătul lumii, dar care devenea realitate. Chiar dacă mai târziu nu va mai rămâne mare lucru din aceste puncte enunţate, ele au avut un impact deosebit: au motivat soldaţii de pe front să continue lupta, au trezit popoarelor mici speranţa în a deveni libere şi au dat diplomaţiei europene o nouă orientare. Sigur discuţia pe această temă este lungă. Cert este însă că ambasadorul american a încercat o acoladă în timp, circumscriind, pe cât posibil, astfel, Marea Unire, de acum 100 de ani, demersului preşedintelui american din epocă. O observaţie: vizibile erau portretele unor români, sau ale unor americani de origine română, expuse pe un perete, care au creat punţi de legătură între SUA şi ţara noastră. Nu puteau avea loc toţi, de bună seamă, mulţi anonimi, ca de pildă Marin Stan I. Preoteasa, din Goicea Mare, de profesie plugar, plecat cu cei trei fraţi ai săi cu vaporul peste ocean, cu câte trei funii de usturoi asupra lor pentru a evita scorbutul, în august 1915, spre a se stabili, după un drum de peste trei săptămâni, în Detroit, unde comunitatea de români depăşea 300 de membri. După 5 ani de muncă necalificată, în Detroit, Marin Stan I. Preoteasa s-a reîntors în Goicea Mare, printre ai lui, şi cu agoniseala strânsă îşi va procura utilaje agricole performante pentru acea vreme (batoză de treierat, cositoare mecanică, pluguri ş.a.m.d.) încercând să aplice ceea ce văzuse în America. La 89 de ani, în 1963, s-a prăpădit, după ce, ani în şir, după al doilea război mondial, i-a tot aşteptat în tăcere pe americani. Care nu au mai venit, decât târziu. A povestit în schimb neamurilor, cu discreţie, ceea ce văzuse şi înţelesese în America, unde printre altele realizase că „n-ai voie să baţi animalul de muncă”. Acumulase o experienţă de viaţă extraordinară. I-a povestit, în schimb, nepotului său, Ion Prioteasa, în copilăria acestuia, cum nişte doljeni temerari, descurcăreţi nevoie mare, plugari de profesie, se făcuseră stimaţi în Detroit pentru hărnicia lor. Interesant este, că Hans Klemm a aflat povestea acestor doljeni, a zâmbit cu condescendenţă, minunându-se într-un fel, în faţa documentelor, care probau verosimilitatea ei.