Aparent, deloc entuziasmat, premierul Victor Ponta, liderul PSD, a acceptat oficial la Orăștie, unde s-a întâlnit întreaga conducere a partidului, să candideze la alegerile prezidențiale din toamnă. S-a lăsat finalmente „împins” în arena confruntărilor dure, pentru Palatul Cotroceni – bănuim, după o îndelungată chibzuință –, convins că „își joacă întregul destin politic”. Chiar dacă funcția de președinte al țării este una seducătoare, nu doar prin reprezentativitatea ei, ci și prin competențele conferite de Constituția în vigoare, pentru un politician, Victor Ponta sugera fără echivoc, la nivel declarativ, că și-ar dori mai degrabă să își ducă la capăt mandatul de premier. Pe de altă parte, în circumstanțele existenței USL, nu-l deranja deloc o partajare a puterii, cu un partener de coaliție unanim acceptat. Care presupunea și o echilibrare a scenei politice. La Orăștie, în spatele ușilor închise, social-democrații au clamat, cu voce tare și deloc surprinzător, ceea ce-și doresc. Oportună în toiul discuțiilor s-a dovedit intervenția senatorului Mircea Geoană, prin forța argumentelor, care a lămurit destule lucruri, făcând liniște deplină, cum se spune. Inclusiv în privința „anunțatei” sale candidaturi. Așadar, concluzia – într-un fel, anticipată: Victor Ponta va fi candidatul social-democraților la alegerile prezidențiale. Ce adversar va avea, din câmpul dreptei, rămâne de văzut, deși se prefigurează deja, tot mai evident, ironia sorții, fostul său camarad Crin Antonescu. Cu toate că în tabăra liberală nu se deslușește mare lucru, inclusiv după Congresul recent, în afara unei confuzii generale și a unei dihonii de zile mari, cu consecințele ei. Politician matur, cu discurs uneori rezonabil, alteori plat, Victor Ponta are experiența unor campanii electorale, prezidențiale, dar și a altor campanii electorale, la cârma cărora s-a aflat. În ce măsură guvernul pe care îl conduce se va descurca în lunile următoare și în ce măsură „planul de luptă” va fi unul articulat, neomițând nici un detaliu, inclusiv deplina mobilizare a militanților partidului, rămâne de văzut. De la vorbă la faptă, întotdeauna drumul e lung. Cunoscut de-acum în spațiul Uniunii Europene, cu suficientă vizibilitate în grupul premierilor social-democrați europeni, Victor Ponta intră în marea bătălie a candidaților convins că „nu trebuie să piardă”. PSD a coborât demult de pe soclul invincibilității sale și electoratul va vota și cu inima, dar și cu capul, neimpresionat de exercițiile de imagine. Doar că alegerile prezidențiale din toamnă simbolizează în același timp și începutul unui alt fragment de istorie politică. Dacă acesta va fi adecvat proiectat și se va dovedi acceptabil alegătorilor, asta depinde în exclusivitate de candidatul Victor Ponta. Lângă el se vor afla, de bună seamă, toți „greii” partidului, convinși că de fapt miza scrutinului este una enormă, inclusiv pentru destinul partidului.
