Brazilia trăieşte febra Campionatului Mondial de fotbal, pe care îl găzduieşte, dar miza competiţiei este una aparte. Bineînţeles, toată ţara doreşte ca “Selecao” să-şi adjudece a şasea oară trofeul suprem. În acelaşi timp, guvernul Dilmei Rousseff (foto) îşi leagă multe nădejdi de Neymar & Company, care ar putea aduce mai multă pace socială. Paradoxal, într-o ţară a fotbalului, nu puţini sunt aceia care protestează împotriva cheltuielilor ridicate presupuse de organizarea celei de-a 20-a ediţii a Cupei Mondiale. Dilma Rousseff va candida la un nou mandat, dar opoziţia din această ţară, şi nu numai, nu o consideră pe măsura predecesorului său, Lula. Deşi a investit 9% din PIB în servicii publice de sănătate, fiind singura ţară din lume cu o reţea de sănătate publică deschisă gratuit populaţiei. În educaţie publică, Brazilia a investit 5,7% din PIB, un procent mai mare decât cel investit în Marea Britanie, Germania sau Canada. Brazilia este o ţară care se dezvoltă în mare viteză, dar nu are fondurile necesare pentru a investi în toate domeniile de activitate. Guvernul a lansat reforme structurale în administraţia publică şi în modernizarea statului, iar prin numeroase programe sociale, prin acordarea de burse, a reuşit şcolarizarea sută la sută a copiilor, fenomen inedit în istoria Braziliei. O problemă o constituie încă inflaţia care rămâne, deocamdată, greu surmontabilă. Acest context este asociat mai multor scandaluri de corupţie încă din anii guvernării Lula, cu repercusiuni şi asupra guvernului Rousseff. Motiv pentru care institutul brazilian „Datofolha” indică o dorinţă de schimbare în rândul a 74% din populaţie. La orizont se află campania electorală, extrem de disputată între două grupuri politice polarizate: de o parte Partidul Muncitorilor (PT) – stânga – aflat la putere, de partea cealaltă, Partidul Social-Democrat Brazilian (PSDB), un partid al fostului preşedinte Fernando Henrique, de centru-stânga, acum dornic de politici liberale, care vizează integrarea ţării în procesul de mondializare. O victorie a „Selecao”, într-un asemenea context, ar avantaja-o pe Dilma Rousseff care s-a străduit să ofere întregii lumi noua imagine a ţării sale, dar şi o infrastructură pentru „sportul rege” demnă de secolul 21. Ţară emergentă, Brazilia probează un dinamism economic interesant cu preocupări imense faţă de securitatea socială. În ce măsură fotbalul va deveni un vehicul electoral rămâne de văzut, şi chiar vineri prima piedică se numeşte Columbia, o ţară din regiune, animată de mari ambiţii.
