„Un acord global şi coerent”. După o noapte de negocieri agitate şi un compromis final, summitul european de la Bruxelles şi-a confirmat aşteptările, putând fi considerat unul „bun”. Cu toate astea, unele precizări ar fi necesare: Francois Hollande nu a mai stăruit asupra renegocierii tratatului, o temă de campanie electorală care l-a despărţit frapant de adversarul său, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy. Apoi, după o noapte de negocieri şi tensiuni, Hollande se poate lăuda că a jucat un rol major în adoptarea „pactului de creştere, care completează pactul bugetar”. „Am anunţat că doresc să renegociez ceea ce fusese decis în sensul de a pune acolo creşterea economică şi măsurile de stabilitate. Cred că acest summit a permis abordarea acestei renegocieri”. Aşa cum solicitase Franţa, „pactul de creştere” va lua forma „unei decizii a şefilor de stat şi de guvern”, care va avea consecinţe în timp util, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, printr-un compromis instituţional, decizând punerea în aplicare imediată. Pactul prevede alocarea a 1% din PIB (), dar, de asemenea, „noi instrumente”: proiecte de obligaţiuni care vor avea „vocaţia generalizării”, recapitalizarea Băncii Europene pentru Investiţii, şi, în fine, „mobilizarea de fonduri structurale care nu au fost angajate şi nici consumate”. Francois Hollande poate spune că s-a bătut pentru „principiul creşterii economice”, opozabil austerităţii promovate de dreapta europeană. Dar, sub presiunea urgenţei, summitul a permis definirea de către zona euro a unor măsuri cu efect rapid asupra pieţelor pentru statele ameninţate de efectele crizei. Şi, deşi Germania s-a opus cu fermitate, Italia şi Spania şi-au impus voinţa, ameninţând că nu vor semna pactul de creştere în cazul în care cererile lor nu sunt adoptate. Discuţiile n-au fost deloc uşoare şi măsura supervizării bancare poate fi considerată una extrem de importantă, cu calendar fix şi etape bine definite: până la sfârşitul anului, supervizarea va fi o realitate. S-a vorbit despre federalism şi uniune politică, dar şi în această privinţă Franţa a rămas consecventă: „Dacă vreţi integrare, aveţi nevoie de solidaritate”. Încât, printr-un artificiu de comunicare, Hollande s-a instalat în postura de facilitator între ţările din sud – Italia şi Spania – de-o parte, şi Germania de cealaltă parte. În privinţa ratificării de către Parlament a pactului bugetar european, lucrurile au rămas clare: Parlamentul francez le va ratifica în momentul în care şi alte texte, cu care liderii UE au fost de acord, vor fi ratificate. Franţa a ratificat deja crearea Mecanismului European de Stabilitate (MES) şi aşteaptă acum ca inclusiv pactul de creştere, care completează pactul bugetar, să fie luat în discuţie.
