Alegerile locale 2016: Ceea ce era de spus, s-a cam spus!

0
75

O persoana voteaza pentru alegerile prezidentiale, la sectia 313, in Bucuresti, duminica, 2 noiembrie 2014. OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Se va comenta multă vreme actuala campanie electorală – individualizată faţă de precedentele – şi după cunoaşterea deplină a rezultatelor. Restricţiile impuse de lege, limitarea fondurilor de campanie, transparenţa deplină a utilizări lor, interdicţia mash-urilor şi a bannerelor, toate acestea au estompat sensibil freamătul specific unei campanii electorale. Şi ceea ce s-a obţinut, de către partide, prin ofertele lor de candidaţi, se va vedea comensurat. Aspiranţii la statutul de aleşi locali au încercat să îşi facă pe deplin cunoscute programele de acţiune, în speranţa primirii votului de încredere şi aşteaptă acum să vadă dacă ofertele lor au făcut priză la public. Intrarea în competiţie a unor noi şi mici partide, poate fi considerată un element insolit, doar în măsura unor rezultate concrete. Fiindcă, de fapt, bătălia electorală se duce, nimic nou, între PSD – PNL – ALDE – UNPR – PMP – PSRO, şi cam atât. Alegerea într-un singur tur de scrutin a primarilor, ca şi desemnarea indirectă a preşedinţilor de consilii judeţene, printr-o înţelegere prealabilă a liderilor PNL şi PSD, deşi a generat ulterior o gâlceavă greu curmată, nu va augmenta emoţia necesară obţinerii votului, de către candidaţi acestor partide. De fapt, până la urmă, alegerile locale constituie o problemă specifică a fiecărei colectivităţi în parte. Este o greşeală să se creadă că “delegaţiile de militanţi”, deplasate, de la Craiova, în sprijinul candidaţilor din teritoriu, pot face minuni. Problemele localnicilor le cunosc… doar localnicii. Dacă o localitate rurală are nevoie de un islaz comunal modernizat, solicitat imperativ de crescătorii de animale, ca să dăm un exemplu, localitatea vecină are nevoie de un drum de legătură, cu unul din satele aparţinătoare, sau de decolmatarea unei albii de râu, care provoacă dureri de cap la inundaţii, şi aşa mai departe. Câteva observaţii pot fi totuşi reţinute, la o campanie electorală ternă, cum spuneam. În primul rând, puţine şi irelevante scandaluri între grupurile de militanţi, ceea ce marchează o salubrizare a întregului demers electoral. Într-o altă ordine de idei, cu siguranţă nu vor lipsi surprizele, cu care ne-au obişnuit toate tururile de scrutin privind alegerea primarilor, a consiliilor locale şi consilierilor pentru consiliul judeţean. După ce am văzut că promovarea tinerilor, doar pentru că sunt tineri, nu a adus plusul de calitate a actului administrativ, dar nici de moralitate notabilă, oferta politică rezemată preponderent pe tineri, rămâne identic de neademenitoare ca şi în cazul celei sprijinită doar pe vârstnici. Unora dintre aceştia li s-a trântit brutal uşa în nas, totul sugerând o discriminare pe criterii de vârstă, impardonabilă. În fine, o ultimă observaţie: mimetismul mesajelor electorale, ceea ce ar putea trăda, fie o lipsă de sinceritate, fie o sărăcie de idei. Campania electorală pentru locale, seamănă prea puţin cu cea pentru alegerile parlamentare. Asta o ştim de acum. În toamnă, partidele care deţin un număr mai mare de primării, vor avea o şansă în plus. Din motive pe care nu le mai enunţăm. Fiindcă mai sunt puţine zile până la ziua votului, nu e lipsit de interes să ne decidem pe cine vom pune ştampila, în situaţia că vom merge la vot. A afirma, cum se mai întâmplă, că nu ne-am decis, sau că nu vom participa la aceste alegeri, nu este cea mai bună opţiune. Fiindcă până la urmă de votul “nostru”, al tuturor – o investiţie de încredere -, depinde mai buna administrare a localităţilor în care trăim.