Promovarea permanentă şi dubioasă de care are parte jucătorul Mihai Căpăţână de la Universitatea Craiova te face să crezi că e protejat, e impus de politicieni, de „francmasonerie”, de „statul paralel”, de „securişti”, de „soroşişti” laolaltă sau cine ştie ce alte organizaţii sau grupuri influente. Fostul şef al LPF, Mitică Dragomir, care n-are veleităţi nici de “oracol”, nici de om care pricepe fotbalul din teren, nu pe cel din culise, n-a scăpat niciun prilej ca să-l ridice public în slăvi pe mediocrul jucător, pe care-l vede „cel mai bun” de la Universitatea Craiova, îl propune pentru echipa naţională şi mai avea să-l considere demn de un transfer la FC Barcelona. Acum, când mijlocaşul de 29 de ani se află aproape de finalul contractului, vedem promovarea sa pe larg în Gsp, fapt extrem de ciudat, ţinând cont că este vorba de un jucător practic anonim, folosit extrem de rar la Universitatea Craiova, indiferent de antrenorii care s-au perindat prin Bănie. Şi nu au fost puţini.
„A fost dorit de FCSB şi la o semnătură distanţă de CFR” titrează Gsp. Replica ar fi: „Păcat că nu a ajuns la una dintre cele două”. Fără a avea ceva cu jucătorul, fără a-l cunoaşte măcar personal, Mihai Căpăţână a arătat, în cei 4 ani şi jumătate de când a ajuns la Universitatea Craiova, că nu merită să fie aici. Că poate fi util la un moment dat, că poate fi folosit pe mai multe posturi, că se dăruieşte, că este un jucător de vestiar, din ce înţelegem, jovial, comunicativ, putem fi de acord. Problema este de valoare, iar Căpăţână e limitat, e un jucător care nu te poate ajuta, care nu a crescut absolut deloc de când a venit la Craiova. Deja are prea mare vechime la Universitatea. Să continui cu el şi după cei 5 ani de contract, înseamnă că nu vrei să faci performanţă. E vorba strict de nivelul pe care vrei să-l atingi. Cu jucători de nivelul lui Căpăţână nu poţi ridica ştacheta, el nu poate face faţă nici măcar la nivelul actual, fiindcă nu a reuşit să se impună, indiferent de postul care i-a fost oferit. Decât să-i prelungeşti contractului lui Căpăţână, ori să-i aduci înapoi pe Ivan, Markovic şi Blesa, mai bine tragi obloanele, că tot a folosit Mihai Rotaru această expresie, la finalul meciului recent din Giuleşti. Te complaci în mediocritate şi vei scădea şi media de spectatori care oricum s-a redus drastic în ultimii ani, în special din pricina acestui gen de concesii, întrucât „cazul Căpăţână” nu este izolat. Vom vedea şi dacă prietenia cu Mitriţă îl va “salva” pe Căpăţână, aşa cum l-a salvat pe Briceag amiciţia cu vedeta echipei.
4 goluri şi 3 pase decisive în 142 de meciuri sunt cifrele lui Mihai Căpăţână, jucătorul al cărui unic „atu” pentru a i se prelungi contractul este că are acelaşi prenume ca principalul acţionar. Şi nu cifrele sunt neapărat elocvente pentru evaluare, ci exprimarea sa în teren, nivelul său modest, constatat aproape unanim. Dacă va mai recurge la compromisuri, la cumetrii, la decizii luate emoţional, Rotaru va rămâne la fel de departe de titlu, de cupele europene (cele adevărate, nu primul tur preliminar), indiferent cât va creşte bugetul şi câţi acţionari va mai atrage.
Craiova este într-un moment bun şi poate că nu era cazul unei analize critice, dar mediatizarea excesivă de care are parte Căpăţână este menită cel puţin să-i rezolve un nou contract în Bănie şi să ocupe locul pe care ar putea fi adus un jucător de valoare sau pe care ar putea fi promovat un junior cu potenţial. Iar Mihai Rotaru se lasă influenţat de astfel de “diversiuni”, fiind destul predispus la decizii afective în privinţa lotului, exemplele de jucători păstraţi inutil ani în şir, ori de jucători readuşi la echipă fiind nenumărate. Şi Craiova mai are şi alte „căpăţâni” în plus, dar nu e cazul să le „despicăm” acum, într-un moment extrem de important al sezonului, în care toată suflarea oltenească trebuie să fie alături de echipă pentru a se încerca „minunea”.
