Zelenski are de partea sa şi Parlamentul European!

0
530

Dacă discursul video al ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, cu interdicţie de survol în spaţiul UE, în faţa Consiliului pentru drepturile omului, de la Geneva –a 49-a sesiune- a fost boicotat de numeroase delegaţii, între care cea a Ucrainei şi a ţărilor occidentale, în schimb preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, tot în sistem videoconferinţă, în faţa eurodeputaţilor din Parlamentul European, a spus că „acum e rândul vostru să probaţi că sunteţi alături de noi”. A fost îndelung aplaudat. Pentru preşedintele ucrainian lupta ţării sale este o luptă pentru protejarea Europei în ansamblul său. Până în prezent, instanţele onusiene consemnează 136 de victime civile, din care 13 copii şi aproape 400 de răniţi. Numărul refugiaţilor se ridică la 660.000. Tot ieri, Consiliul Europei a cerut Moscovei să pună capăt imediat „carnagiului”, în curs, pe teritoriul Ucrainei. Folosirea termenului „carnagiu” nu este deloc întâmplătoare, şi sugerează deja circumstanţele agravante, de care se poate prevala Tribunalul Penal Internaţional. Într-un interval de câteva zile războiul a ucis şi rănit sute de persoane, din care numeroşi copii. Ultimele bombardamente, asupra oraşului Harkov, al doilea ca mărime din Ucraina, a pus în evidenţă lipsa de interes a forţelor ruse pentru viaţa civililor. Lucrurile se complică de la o zi la alta, pe teatrele de operaţiuni. Un detaliu de luat în seamă: Youtube a anunţat blocarea, cu efect imediat, al canalelor ruse RT şi Sputnik în toată Europa „ţinând cont de războiul în curs”. Tratamentul media crează emuli în Orientul Mijlociu, dar nu despre asta este vorba. La cum evoluează lucrurile, trăim un moment de basculare istorică care reaminteşte de debutul războiului rece. Criza dintre Rusia şi Ucraina trebuia evitată şi încă mai poate fi curmată. Fiindcă ar putea deveni contagioasă, după ce Moscova a pierdut războiul media. Dacă avea puţini prieteni, acum poate fi încredinţată că are mai mulţi duşmani. La actuala configuraţie a hărţilor de război, se pare, că nu se doreşte cu adevărat întreruperea ostilităţilor militare. Dovada: la negocierile de la Pripyat, din Belarus, Kievul a apelat la trageri de timp, nu la măsuri imediate pentru limitarea agresiunii, aşa încât singura concluzie, de altfel previzibilă, în urma rundei de dialog, a fost stabilirea unei noi date pentru o nouă discuţie. Kievul nu lasă deloc impresia că este inhibat: ambasadorul ucrainian la Consiliul Europei, Borys Tarasyuk, a cerut ieri excluderea pur şi simplu a Rusiei din organizaţia paneuropeană care nu poate pentru moment decât suspenda activităţile delegaţilor şi parlamentarilor ruşi în sânul său. Tot Occidentul îşi multiplică eforturile pentru izolarea economică şi financiară a Rusiei. În intervenţia sa în faţa Parlamentului European, Ursula von der Leyen a promis angajarea a cel puţin 500 mil. euro de la bugetul european pentru asistenţa umanitară din Ucraina. „Maniera la care răspundem astăzi la ceea ce face Rusia va determina viitorul nostru. Destinul Ucrainei este în joc, dar şi propriul nostru destin este în balanţă. Noi trebuie să demonstrăm puterea care rezidă din democraţiile noastre”. Moscova va continua ofensiva sa până ce toate obiectivele vor fi atinse, a anunţat ieri Serghei Şoigu, ministrul Apărării, la televiziunea rusă acuzând armata ucrainiană de utilizarea civililor ca scuturi umane. El a mai invocat demilitarizarea şi denazificarea Ucrainei, afirmând că armata rusă nu va ocupa Ucraina şi „Occidentul caută să utilizeze poporul ucrainian contra Moscovei”. Ultima discuţie telefonică, între Vladimir Putin şi Emmanuel Macron, prelungită, a făcut posibilă şi exprimarea doleanţelor părţii ruse. De fapt reiterate: reglementarea este încă posibilă, dacă sunt luate în considerare interesele legitime ale Rusiei din sfera de securitate, inclusiv recunoaşterea suveranităţii asupra Crimeei, rezolvarea problemelor privind demilitarizarea şi denazificarea statului ucrainian şi asigurarea statutului său de neutralitate. Cu fiecare zi de front, care aduce noi victime, lucrurile se complică teribil. Fără cale de întors. Am vrea să fie ca „înainte”, dar nu se mai poate.