Comisia Europeană şi-a exprimat, printr-o declaraţie comună a preşedintelui Jean Claude Juncker şi vicepreşedintelui Frans Timmermans, îngrijorarea provocată de ordonanţa de urgenţă la codurile penale şi proiectul de lege al graţierii, lansând un „avertisment” – dacă traducerea a fost exactă – cu privire la… regresele justiţiei, din ţara noastră. Privind spre scena politică europeană, cei doi oficiali ai Comisiei Europene au motive de îngrijorare. Şi în neregulă este şi ceea ce se întâmplă la Bucureşti, unde preşedintele Klaus Iohannis cere imperativ, printr-o scrisoare, premierului Sorin Grindeanu abrogarea ordonanţei de urgenţă numărul 13/2017, pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul Penal şi a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală. De partea cealaltă, Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor şi lider al PSD, a convocat de urgenţă, pentru astăzi, CEX al partidului. Situaţia e inflamată teribil în stradă, dar de ieri şi în Parlament, unde, la Camera Deputaţilor, liberalii şi USR au depus o moţiune de cenzură. Lumea e enervată de comunicarea proastă a PSD. Leul se depreciază. Pericolul care paşte ţara nu rezidă nici în graţiere, nici în armonizarea Codurilor menţionate, cu decizii ale CCR, ci în amplitudinea stării de nervozitate a celor ieşiţi în stradă, predispuşi la o confruntare fizică civilă pe motive politice, invocându-se apărarea statului de drept. Paradoxal, Bucureştiul trăieşte la cote identice de tensiune politică ceea ce a trăit, până recent, şi Varşovia, unde, în urmă cu mai bine de o lună, partidul de guvernământ Dreptate şi Justiţie (PiS) – e drept, ultraconservator – a generat o criză politică fără precedent, hemiciclul Parlamentului fiind blocat de manifestanţi şi deputaţi ai opoziţiei, pentru a repune în discuţie o lege ce îngrădea libertăţile presei. Un alt motiv de gâlceavă politică, mai exact de exacerbare a tensiunilor, a fost asaltul asupra Tribunalului Constituţional – cea mai înaltă instanţă juridică a ţării –, preşedintele acestuia, Andrzej Rzeplinski, în conflict deschis cu majoritatea parlamentară, fiind obligat să părăsească funcţia, în timp ce partidul lui Jaroslaw Kaczynski s-a văzut încă o dată acuzat de opoziţia liberală de a nu respecta procedurile democratice. Comisia Europeană a anunţat, pentru Varşovia, o procedură inedită de apărare a statului de drept. Să revenim la Bucureşti. Unde nu spectrul modificărilor propriu-zise, pe care nu le-au citit decât specialiştii în materie, ci ideea în sine de a fi adoptate nişte reglementări a coborât pragul de reactivitate, al manifestanţilor. Se pare că poziţiile echilibrate şi explicaţiile sau criticile calme sunt interzise, apreciază pe bună dreptate avocatul Gheorghe Pipera, în referirile sale la ceea ce se întâmplă. „Se cere o poziţie extremă: alb sau negru”. Nu lipsită de interes este şi opinia judecătoarei Gabriela Baltag, membru în CSM, făcută publică. „Politica penală a unui stat nu o redactează magistraţii. Puterea judecătorească trebuie să respecte vocaţia constituţională a celorlalte puteri, motiv pentru care nu se poate interfera în activitatea acestora, pentru chestiuni ce reprezintă strict atribuţiile lor. Judecătorii aplică legile, nu le creează. Dacă este bună sau nu o reformă, fie ea şi… penală (aşa cum ni se solicită să ne pronunţăm explicit zilele acestea), are cine să ne spună”. Un punct de vedere sănătos. Doar că, din păcate, câştigătorii alegerilor lasă impresia că vor să fie deasupra legii. Iar pierzătorii vor să le câştige la masa verde. Aceasta este enigma politologului Alina Mungiu Pippidi.
