Dificil de comentat un conflict, atâta vreme cât zona de luptă este închisă ermetic şi majoritatea reporterilor îşi fac meseria din statele vecine şi în temeiul comunicatelor armatei israeliene. Cel puţin 31 de ziarişti au fost ucişi de la 7 octombrie a.c., dintre care 26 palestinieni, 4 israelieni şi un libian, potrivit Comitetului pentru protecţia jurnaliştilor. Cu lansarea celei de a doua faze a operaţiunii militare, de forţele de apărare israeliene (IDF), pregătită prin atacuri fulgerătoare în fâşia Gaza, acum se efectuează „o operaţiune complexă şi importantă”, potrivit declaraţiei şefului de stat major, Herzi Halevi. Intrând în fâşia Gaza pe trei exe, parţial oraşul este încercuit. Potrivit unor mărturii, de la faţa locului, tancurile israeliene se află deja în suburbiile oraşului, dar atacul masiv, promis de Israel, pentru „eradicarea Hamas” încă n-a fost declarat. De altfel, în arta războiului se spune că nu ataci niciodată acolo unde se aşteaptă inamicul. Hamas a atacat Israelul ştiind foarte bine că răspunsul va fi unul devastator, aşa că luptătorii Hamas sunt acum în fiecare clădire, fiecare pivniţă, şi toate tunelele. Manevrele IDF urmăresc securizarea anumitor locaţii şi dezamorsarea posibilelor capcane, precum şi strângerea de noi informaţii. Pe de altă parte, prudenţa este dictată de prezenţa celor 240 de ostatici, în continuare în mâinile Hamas. Sâmbăta trecută, Hamas declarase că este gata să elibereze ostatici israelieni răpiţi, în schimbul eliberării tuturor palestinienilor aflaţi în detenţie în Israel. La trei săptămâni, după atacul Hamas, extensia conflictului îngrijorează comunitatea internaţională care pledează pentru „pauze umanitare”. Cartiere întregi din fâşia Gaza nu sunt decât mormane de moloz, după bombardamentele intense ale armatei israeliene care lovesc neobosit enclava, din 7 octombrie. Ruinele, în unele evaluări militare, protejează tunelurile mişcării palestiniene şi dau bătaie de cap forţelor israeliene. O clădire situată în Arura, lângă Ramalah, neocupată de câţiva ani, precizează cotidianul Haaretz, aparţinea lui Saleh Arouri, adjunct al Hamas şi membru fondator al aripii sale radicale. Conflictul Israel-Hamas s-a complicat. Pe pagina sa de socializare X (fosta Twitter) preşedintele iranian Ebrahim Raissi a declarat că Israelul a depăşit „liniile roşii”, ceea ce ar putea forţa acţiunea. Anterior, într-un interviu acordat Al Jazeera, liderul iranian spusese că ţara sa nu va urma avertismentele SUA împotriva amestecului în conflictul palestino-israelian. Că Hamas consideră acum că atacul său a fost un răspuns la acţiunile israeliene împotriva moscheei Al-Aqsa din Ierusalim, nici nu mai are importanţă. Militarii israelieni în rezervă abordează intervenţia în fâşia Gaza nu ca o răzbunare, ci ca o situaţie excepţională, similară celei a SUA după Pearl Harbor în 1941. Şi Israelul nu poate fi mulţumit decât prin eliminarea Hamas ca organ militar şi guvernamental, altceva nimic. Trebuie eradicat Hamas „până la ultimul om”, planul este concis, complex şi nimeni nu se îndoieşte de victoria IDF, chiar dacă va fi costisitoare în vieţi omeneşti, în special în rândul civililor palestinieni. Luptele continuă şi armata israeliană avansează „metodic”, pe teritoriul palestinian, unde situaţia umanitară rămâne dezastruasă, în cea de a 26-a zi de război. Imaginile difuzate de armata israeliană arată militari înaintând într-un peisaj devastat, printre clădiri distruse şi moloz. Se estimează, de către The Economist, circa 30.000 de clădiri avariate. Ministerul Sănătăţii din Gaza, condus de Hamas, spune că cel puţin 42% din locuinţele din fâşia Gaza au fost deteriorate sau distruse. Într-un interviu pentru Le Monde, Jake Sullivan, consilierul pentru securitate naţională a Casei Albe, detaliază poziţia SUA în acest război: reafirmă dreptul Israelului de a se apăra, subliniind în acelaşi timp complexitatea unei zone de război precum fâşia Gaza. „Dar asta nu îi diminuează responsabilitatea de a face distincţia între terorişti şi civilii nevinovaţi”. Unde se complică orice discuţie? Orice ar face Israelul el este erou sau victimă, întruchipează virtutea, puritatea şi orice critică nu poate fi înţeleasă decât ca o manifestare a antisemitismului. Or, lumea arabă vede Israelul mai prozaic: un stat supraînarmat, susţinut necondiţionat de puterea mondială, un stat care ocupă ilegal Cisiordania şi Gaza, ignorând rezoluţiile ONU. Oricât de teribil ar fi fost atacul Hamas, condamnat cvasi-unanim, nu a schimbat nimic într-un echilibru radical, dezechilibrat de putere, înte ocupant şi ocupat.
