„Verada” lui Lula!

Povestea este aproape incredibilă, decupată parcă din buna literatură sud-americană. „Verada”, în lumea fotbalului brazilian, este sinonimă expresiei spaniole „remontada”, care nu mai are nevoie de traducere, neînsemnând altceva decât întoarcerea unei situaţii aparent imposibile. Duminică seara Luiz Inacio Lula Da Silva, cu 50,9% din voturile exprimate, în cel de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Brazilia, s-a impus în faţa actualului preşedinte Jair Bolsonaro (49,1%) ceea ce era previzibil, dar nu o certitudine. Fostul preşedinte al Braziliei (2003-2011), considerat o icoană a stângii din ţara sa, fondator al Partidului Muncitorilor şi „omul politic cel mai popular din lume”, de însuşi Barack Obama, a traversat… un deşert. La 8 aprilie 2018 petrecuse deja prima noapte în centrul de detenţie din Curitiba, unde –ironia sorţii- o plăcuţă comemorativă agăţată pe zidul de intrare amintea că o inaugurase chiar el în 2007. Curitiba (sudul ţării) devenise capitala luptei anticorupţie. Suporterii săi scandau în stradă, cu ostilitate, numele judecătorului Sergio Moro, care dispusese încarcerarea, starul operaţiunii „Lava Jato” promovat… ministru al Justiţiei de Jair Bolsonaro. Pentru scurtă vreme, fiindcă s-au despărţit, pentru neînţelegeri lipsite de importanţă. Condamnat la 12 ani şi o lună pentru că ar fi primit un apartament luxos la malul mării, oferit de antepriza BTP, Lula avea la dispoziţie o celulă de 12 m pătraţi cu duş şi toaletă. S-a scris mult despre arestarea sa, şi ceea ce a urmat. În urmă cu 3 ani, prin septembrie 2019, Baltazar Garzon Real, un judecător spaniol antitero, controversat (în 1998 a emis mandat internaţional pentru extrădarea lui Augusto Pinochet, nepus în aplicare de autorităţile britanice), a avut acces în spaţiul concentraţionar din Curitiba şi discuţia sa cu „Lula” a durat 90 de minute, impresiile ibericului publicate pe blogul Front de Gauche Pierre Benite, făcând înconjurul lumii. Lula dezvăluise, între altele, acordul dintre canalul de televiziune O Globo şi judecătorul Moro, considerându-l obscen, şi nu se considera vinovat. Baltazar Garzon care a fost suspendat din magistratură în 2011 şi a avut probleme mari la rândul său pentru interceptarea ilegală a convobirilor purtate de nişte suspecţi într-o cauză sensibilă a decretat: „Eliberarea lui Lula ar trebui să fie un strigăt unanim până la pierderea vocii. Proclam nevinovăţia lui Lula şi cer puterii judiciare să reflecteze asupra eliberării şi nevinovăţiei fostului preşedinte. Numai cu acest preţ putere îşi va recăpăta credibilitatea. A lupta contra corupţiei nu poate fi asimilat cu anularea politică a unei persoane”. O vreme Baltazar a lucrat la Curtea Penală Internaţională de la Haga în calitate de consilier juridic. Dezăvluirile site-ului The Intercept privind convorbirile judecătorului Sergio Moro şi procurorul de caz Deltan Dellagnol au fost de-a dreptul explozive atestând că acesta din urmă respecta comenzile judecătorului. În aprilie 2021, Curtea Supremă a confirmat cu vot decisiv (8 la 3) anularea condamnării definitive de 9 ani şi 6 luni, validând decizia judecătorului Edson Fachin care decisese la începutul lunii martie că Tribunalul din Curitiba care îl condamnase pe fond, nu avea această competenţă. Mai mult, Lula devenea eligibil pentru al treilea mandat. Suntem în faţa unui come-back istoric. Fiindcă, adjudecându-şi scrutinul prezidenţial, Lula Da Silva ştie că va avea o misiune complicată, într-o ţară polarizată. El însă simbolizează pe continentul sud-american nişte virtuţi, tot mai tocite în Europa, devenit acum după Jose Alberto „Pepe” Mujica (fost preşedinte al Uruguayului între 2010-2015) un mit. Returul este spectaculos, dar mai puţin triumfalist decât era prevăzut. Poziţia inconfortabilă este generată de situaţia din Congres: partidul său deţine 108 mandate (21%) din 513 faţă de cele 99 ale Partidului Liberal al lui Bolsonaro care împreună cu aliaţii face 187 de mandate (36%). 14 din cei 27 de guvernatori sunt în opoziţie. Lula se reîntoarce în “câmpul nealiniaţilor”, pe plan extern, refuzând să urmeze Occidentul în condamnarea lui Vladimir Putin. Se alătură într-un fel unor lideri sud-americani, precum Andres Manuel Lopez Obrador (Mexic), Gustavo Petro (Columbia) şi Gabriel Boric (Chile), toţi de stânga. Va prelua mandatul de preşedinte la 1 ianuarie 2023, într-o ţară, membră G20, o putere agricolă de prim-plan, bogată în materii prime şi nu numai. O ţară cu samba şi o colecţie inepuizabilă de mari fotbalişti. În fine o ţară îndrăgită în lume.