Sat component al comunei Secu, alături de Smadovicioara şi Şumandra, şi bineînţeles satul de centru, Comănicea cu cele 115 gospodării ale sale se află în carantină, de marţi, prin confirmarea de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală a unui caz de pestă porcină, în gospodăria lui Ion Gogoşaru (48 de ani), familie de oameni care trăiesc din truda câmpului, cu doi copii, căreia în urmă cu vreo trei săptămâni i-ar fi murit o scroafă de 130 de kg şi 7 godaci de câte 25-30 kg fiecare. Comunicatul rece şi auster al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVA) a picat ca un trăsnet, fiindcă satul a fost plasat în carantină, iar măsurile celulei de criză a Comitetului Judeţean Dolj pentru Situaţii de Urgenţă, imperative, au devenit executorii. Sat izolat, în care nefericirea nu a fost vreodată o toană ci doar o stare de spirit, Comănicea s-a trezit în buza iernii, năpraznic lovită de o nenorocire de neimaginat şi fără precedent, cu restricţii de circulaţie a persoanelor, animalelor, produselor şi mijloacelor de transport, măsuri de dezinfecţie la intrarea în sat, cu o zonă de protecţie pe o rază de circa 3 km şi o zonă de supraveghere pe 10 km în jurul prezumtivului focar. Situaţia s-a inflamat ca niciodată, într-un sat liniştit – eternă santinelă a speranţei – la aflarea veştii că toţi porcii – 94 potrivit statisticilor – trebuie sacrificaţi, pentru eliminarea oricărui potenţial focar de infecţie, deţinătorii acestora urmând a despăgubiţi de ANSVA Dolj. S-au deplasat la faţa locului, rând pe rând, adjunctul DSVA Dolj, medicul veterinar Costică Redea, directorul Adrian Butaru, Adrian Popa, directorul DGA Dolj, acesta chiar din comună, pentru a încerca, pe cât posibil, prin tact şi vorbe cumpănite, alături de primarul Dan Victor, lămurirea oamenilor disperaţi. Dar cum să explici un blestem, o nenorocire de asemenea proporţii, când unii dintre crescătorii de animale îşi legau nădejdea valorificării în târgurile de săptămână, la vremea potrivită, a ceea ce le prisosea. Oamenii satului s-au strâns în vecinătatea primăriei pentru a-şi exprima revolta irepresibilă, neacceptând în ruptul capului, că virusul pestei porcine africane a fost identificat în satul lor, punând la îndoială inclusiv verosimilitatea analizelor de laborator. Şi logica lor este aceasta: la Secu, în gospodăriile oamenilor n-au ajuns purcei sau porci procuraţi din alte locuri, ci doar din proprie prăsilă, iar padocul gospodarului Ion Gogoşaru este alăturat, întâmplător, cu al vecinului de casă, care are şi acesta porci, fără însă a fi contaminaţi. Până acum. Şi explicaţiile oricât de calme, s-au izbit ca de un zid. Cum să ajungă pesta porcină africană la Comănicea, un sat compact, realmente izolat de satul de centru Secu şi celelalte două sate aparţinătoare. Mângăiat de pădurea Grajdu, Comănicea trăieşte sub teroarea pestei porcine africane, devenită primejdie primordială, care conferă o altă percepţie şi proporţie fiecărui gest al membrilor acestei colectivităţi. Se trăieşte la alte dimensiuni, de-a dreptul febrile. Fiindcă oamenii locului au propria filosofie despre viaţă şi moarte. A nu avea porc în bătătură de Crăciun, ceea ce nu s-a întâmplat de când se ştiu, pentru ei este ceva de neconceput. A nu se înlătura orice posibil focar de infecţie, lăsând posibilitatea propagării virusului, şi în împrejurimi, este însă o faptă pedepsită de lege. Cale de mijloc nu există. Din păcate.
