Exportăm – în exces – răfuieli interne!

 Începutul de săptămână este dominat de scandalul, recent eclozat, legat de decizia JURI a Parlamentului European, privind refuzarea eurodeputatului Rovana Plumb pentru funcţia de comisar european, considerându-se în derapaj de la tratatele şi codurile de conduită. Într-o situaţie similară se află şi reprezentantul Ungariei. Rovana Plumb trimisese înaintea şedinţei de ieri o scrisoare comisiei JURI în care a anunţat că şi-a rezolvat problema cu privire la creditul luat de la o persoană fizică, cedându-i în schimbul creditului două apartamente. Lucrurile sunt destul de amestecate, la prima vedere, însă un lucru este cert: exportăm în exces răfuielile interne. Confruntarea între putere şi opoziţie, în pragul debutului oficial în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, a atins deja cote alarmante. Există convingerea greu de strămutat că Rovana Plumb a fost „lucrată” de eurodeputaţii opoziţiei, pentru a nu accede în postul de comisar european pe transporturi. În tensionatul context creat, preşedintele Klaus Iohannis a invitat-o la convorbiri, la Palatul Cotroceni, pe Viorica Dăncilă, miercuri la ora 12, cu privire la „aspecte legate de nominalizarea persoanei pentru funcţia de membru al Comisiei Europene”. Reamintim că săptămâna trecută, propunerea României pentru postul de comisar european – Rovana Plumb – fusese respinsă de Comisia juridică a PE cu 15 voturi „împotrivă” şi 6 „pentru”. Un adevărat dezastru. Social-democraţii se puteau aştepta la un asemenea deznodământ, fiindcă la Bruxelles nu au din păcate aliaţi, şi asta o ştiau de multă vreme. Indiferent de tipul de confruntare, în absenţa unor parteneriate solide cu partidele social-democrate europene, cu Victor Boştinaru lăsat „la vatră” – mare inabilitate – social-demoraţii de la Bucureşti sunt sistematic perdanţi. Blocarea „la mantinelă” a Rovanei Plumb este o dovadă care putea să lipseasă. Şi dacă nu lipseşte este pentru că între stânga europeană şi stângăciile româneşti sunt diferenţe. De tact, supleţe, rafinament politic. Pe de altă parte, la Bucureşti, ideologia dominantă nu se vrea „de dreapta”, ci cameleonismului, adaptarea parşivă, oportunismul teoretizat, doct şi civic. Fiindcă decizia comisiei JURI a fost încurajată de eurodeputaţii opoziţiei, care anunţau încă de săptămâna trecută deznodământul final. De unde îl ştiau? Rovana Plumb, vechi militant al PSD, chiar tenor al acestei formaţiuni politice, acuză lobby-ul agresiv exercitat de liderul grupului europarlamentar Renew Europe, Dacian Cioloş, împotriva României, încă preşedinta comisiei JURI, membră a grupului menţionat, s-a confirmat prin linia ostilă adoptată la adresa candidatului român la funcţia de comisar european. În schimb Sylvie Goulard despre care presa franceză, nu din altă ţară, scrie că este anchetată la Paris pentru angajări fictive la PE, în urma cărora a plătit 45.000 euro, salariul pe 7 luni încasat de o fostă angajată la Strasbourg pe perioada august 2014 – februarie 2015, perioadă în care a lucrat pentru partidul Modem şi nu pentru PE, a fost admisă. Belgianul Didier Reynders a fost salvat de la o anchetă pentru acuzaţii de corupţie, clasată vineri. Spaniolul Josep Borrell care urma să fie noul şef al diplomaţiei europene are şi el probleme neclare, după ce a făcut parte dintr-un consiliu de administraţie şi a vândut acţiuni în 2015. Situaţia a devenit bizară, încât suntem marginalizaţi pentru „modesta contribuţie la istoria circului din PE”. România pare o ţară a coabitărilor imposibile. Din 1996 şi până acum au fost la guvernare numeroase coaliţii de guvernare, destul de diferite ca geneză şi pact fundamental. Însă toate au avut şi au un element comun care defineşte şi influenţează major actuala stare a naţiunii: o plăcere pentru divorţul permanent în locul opţiunii pentru construcţie. Efectul acestui mod de a guverna este cel pe care îl vedem cu toţi. Imposibilitatea coabitării la români nu se rezumă doar la guvernarea propriu-zisă. Preşedintele însuşi nu poate coexista paşnic cu un parlament majoritar de o altă coloratură. Nici cu un guvern din care nu face parte partidul său, mai exact, din care nu face parte doar partidul său.