Crin Antonescu de astăzi n-are, paradoxal, nimic în comun cu cel de ieri. Când părea un politician rezonabil, cu sclipiri discursive nu uşor de egalat, cu o logică interesantă în multe din gesturile sale. Lăsa impresia unei bune cunoaşteri a peisajului politic autohton, actual, dar şi a celui rezervat istoriei recente. Se pronunţa pentru schimbare. Una, bănuim, în bine. Pe scurt, Crin Antonescu plăcea în apariţiile sale publice şi în nici o împrejurare nu se lăsa surprins cu garda jos. Cu el la conducerea partidului, liberalii aveau un azimut. Ce s-a întâmplat dintr-odată cu acest politician rămâne încă nedesluşit. Şi nimeni nu se osteneşte să dezlege enigma. Oricum, după toate aparenţele n-are echivalent la nivelul liderilor politici în privinţa unei schimbări atât de brutale din toate punctele de vedere. Şi poate bine că s-a întâmplat la timp această metamorfoză subită, fără a se fi ajuns unde putea să se ajungă. Comportamentul ambiguu actual al lui Crin Antonescu nu interesează prea mult, decât dintr-o perspectivă fără nici o legătură cu politica. Mai clar, niciodată nu poţi intui ce zace în subconştientul fiecăruia. Declară acum Crin Antonescu, fără nici o grimasă, cu o seninătate tulburătoare, că „nu sunt convins de Klaus Iohannis” şi nu-l susţine în tentativa acestuia de a ajunge preşedinte al ţării. Ce să mai înţelegi? Ceaţa e totală. Cine l-a propus pe Iohannis pentru funcţia de premier în 2009? Cine l-a făcut prim-vicepreşedinte al PNL, în desconsiderarea aiuritoare a statutului, cum a şi decis Tribunalul Bucureşti? Devenind suspecte acum declaraţiile lui Klaus Iohannis despre evenimentele din 2012, după ce avusese o altă abordare, iniţial, a lor, asta nu presupune altceva decât că senatorul Crin Antonescu s-a înşelat total în investiţia de încredere făcută şi scuzele publice sunt necesare. De la propunerea, altminteri stupidă, de la începutul anului, ca primarul Sibiului, Klaus Iohannis, să devină ministru de Interne şi, implicit, vicepremier care să răspundă de … Finanţe, la tot ceea ce a urmat Crin Antonescu a probat doar derapaje şi fracturi logice inimaginabile. Devenind un politician de … mucava. Până la urmă, Crin Antonescu n-a făcut altceva decât a alimentat copios greaţa de politică şi de vot a românilor. Nimeni până la el, ca lider marcant al unui partid politic parlamentar, vizibil în toate sondajele, nu şi-a săpat soclul cu propriul hârlete. Ceea ce nu înseamnă altceva decât că se poate. Şi realitatea, uneori, poate fi şi copia xeroxată a literaturii SF.
