Dramatismul căderii sale, denunţată drept „lovitură de stat” nu este altceva, până la urmă, decât o ameninţare la tânăra democraţie braziliană. Trecutul său de guerriella, suferinţele îndurate la tortura dictaturii militare (1964-1985) nu au ajutat-o, deşi au fost evocate în discursuri, fiindcă Dilma Rousseff a luptat din răsputeri, realizând, din primul moment, că destituirea sa nu este altceva decât un proces politic în care senatorii, mulţi dintre ei cu dosare penale, îşi asumaseră rol de judecători. În realitate, se produsese deja o schimbare de majoritate în sânul Parlamentului, nu prin alegeri, ci prin înlocuirea preşedintelui. După ore de dezbateri, marcate de invective şi lacrimi, senatorii au decis destituirea Dilmei Rousseff, cu 61 de voturi contra 20. Rezultat anticipat. De două treimi era nevoie şi dezideratul s-a realizat. Dilma Rousseff va părăsi în câteva zile rezidenţa prezidenţială, palatul Alvorada, din Brasilia, ocupat după alegerea sa în 2010, dar în care nu mai locuia după 12 mai a.c. Michel Temer (75 de ani), vicepreşedinte, artizanul destituirii Dilmei Rousseff, devenit oficial şef de stat, a fost formal învestit. „Senatul a luat o decizie care intră în istoria marilor nedreptăţi. El a comis o «lovitură de stat parlamentară»” a declarat fosta guerriella, de 68 de ani, reafirmându-şi nevinovăţia. „Ne vom revedea”, a mai spus ea. Acuzată de crimă de responsabilitate, succesoarea lui Luis Inacio Lula Da Silva, s-a declarat victima unei teribile injustiţii. „Istoria va dovedi nevinovăţia Dilmei Rousseff”, a concluzionat Jose Eduardo Cardozo, avocatul acesteia pe toată durata procesului. Motivul principal al destituirii preşedintei a fost manipularea contabilă, care i-ar fi permis să mascheze realitatea deficitului bugetar al ţării, la realegerea sa din 2014. Dar, în realitate, întreaga sa politică, erorile tactice, incapacitatea de a guverna cu un Congres ostil, în care, inclusiv aleşii din partea partidului muncitorilor (PT), mulţi dintre ei puşi sub acuzare, i-au creat dificultăţi. La toate acestea s-a adăugat un sistem de corupţie tentacular, care a implicat marile partide politice, bineînţeles şi PT, afacerea Petrobras. Spectacolul de dispută retorică, transmis în direct de televiziunea braziliană a reţinut atenţia, şi în această tragedie politică, Dumnezeu a avut locul său, fiind invocat pentru a salva ţara de suferinţe. Destituirea Dilmei Rousseff antrenează şi imposibilitatea revenirii ei în politică în următorii 8 ani. Alegerile municipale din octombrie vor constitui primul indiciu al unei posibile eroziunii a participării, semn al saturaţiei brazilienilor faţă de politică.
